Despre înfrânare si biruirea ispitelor
Cei ce doresc mai mult decât le trebuie sunt mai nenorociti decât cersetorii (Sf. Ioan Hrisostom).
Amestecã înfrânarea cu simplitatea si însoteste adevãrul cu smerita cugetare si te vei vedea sezând la masã cu dreptatea (Avva Ilie Ecdicul).
Începutul rodirii este floarea si începutul fãptuirii este înfrânarea (Sf. Vasile cel Mare).
Înfrânarea este un nume de obste, care se adaugã la numele tuturor virtutilor (Sf. Diadof al Foticeei).
Înfrânarea si umilinta cea din afarã a trupului sunt pãzitoarele comorilor dumnezeiesti dinlãuntru (Sf. Maxim Mãrturisitorul).
Omul nu este menit sã fie rob stomacului si patimilor legate de cele de sub pântece, ci pentru a realiza lucruri mãrete (Sf. Vasile cel Mare).
Precum tãcerea la vreme este frâna mâniei, asa mâncarea cu mãsurã este frâna poftei, iar rugãciunea de un singur gând, a gândurilor neasezate (Avva Ilie Ecdicul).
Dacã nu primesti înfrânarea, nu poti primi nici mângâierea ei, cãci cel ce nu se saturã de la hranã si bãuturã e purtat de mânie fãrã rânduialã; unul ca acesta se aseamãnã cu o corabie purtatã de valuri, al cãrei cârmaci este diavolul (Sf. Ioan Damaschin).
Cel ce nu se stãpâneste pe sine cum va putea sã conducã pe altii cu rânduialã (Sf. Ioan Hrisostom).
Înfrânarea, stãpânirea de sine este totuna cu puterea. Numai cine are putere poate stãpâni (Sf. Barnaba).
Cel ce vrea sã biruiascã ispitele fãrã rugãciune si rãbdare nu le va depãrta de la sine, ci mai tare se va încâlci cu ele (Sf. Marcu Ascetul).
Fugi de ispitã prin rãbdare si prin rugãciune. Cãci dacã i te împotrivesti fãrã acestea, vine asuprã-ti si mai nãvalnic (Sf. Marcu Ascetul).
Dacã n-ar exista satana care ne ispiteste si ne strâmtoreazã, atunci nu s-ar vãdi cine este plin de osârdie si cine este lipsit de o bunã iscusintã sau lenes (Sf. Nil Sinaitul).