Ce este Theosis sau Indumnezeirea Omului?
Mai demult, am citit intr-un tratat de teologie, aceste randuri: "Putem desprinde urmatoarele trasaturi ale spiritualitatii crestine ortodoxe: As putea zice ca exactitatea cu care autorul defineste notiunile teologice si precizia cu care puncteaza ideile principale, sunt de natura sa inlesneasca intelegerea cititorului, dar in mine unul, dorinta de a patrunde si cu sufletul aceste lucruri, nu s-a iscat decat mult mai tarziu, in acea Duminica in care Parintele Alexandru ne-a vorbit despre indumnezeire. Abia in acea Duminica am inteles cu adevarat ca scopul vietii ortodoxe este unirea cu Dumnezeu, si chiar daca nu voi reusi vreodata sa ajung la acel nivel, macar sa stiu ca am incercat sa ajung acolo si sa nu las sa se iroseasca potentialul pe care Dumnezeu l-a sadit in noi. X
(dupa J.B. Sadowski)
1.Starea culminanta a vietii spirituale este o unire a sufletului cu Dumnezeu (theosis), traita sau experimentata...
2. Aceasta unire se realizeaza prin lucrarea Duhului Sfant, dar pana la obtinerea ei omul este dator cu un indelungat efort de purificare.
3. Aceasta unire se infaptuieste atunci cind omul a ajuns la "asemanarea cu Dumnezeu" si ea este totodata cunoastere si iubire.
4. Efectul acestei uniri consta, intre altele, intr-o considerabila intensificare a energiilor spirituale din om, insotita de multe feluri de harisme."
Cineva l-a intrebat odata pe Pr. Alexandru care este de fapt rolul Bisericii pe pamant? la care el i-a raspuns: "Scopul Bisericii este sa arate oamenilor ceea ce pot deveni ei prin harul lui Dumnezeu".
Cand Iisus Hristos l-a intalnit pe Simon Petru, l-a privit in adancul fiintei sale. El a stiut ce fel de om era acest simplu pescar si de aceea i-a spus: "Tu esti Simon fiul lui Iona; tu vei fi Chifa (Petru)".
"Tu esti" se refera la starea lui Petru din acel moment, pe cand "tu vei fi" se refera la potentialul care exista in Petru, la ceea ce avea el sa devina.
Acesta este felul in care priveste Dumnezeu pe oameni; astfel a privit El pe tanarul pastor David si a vazut in el pe viitorul rege. Dumnezeu vede slabiciunile si defectele omului, dar el vede mult peste acestea; El vede ceea ce omul poate deveni prin Fiul Sau, Iisus Hristos.
X
Puterea de a deveniConceptul de indumnezeire este bazat pe mai multe invataturi evanghelice, dar poate ca cel mai deslusit ne vorbeste acest verset din Evanghelia lui Ioan care se citeste in Duminica Invierii:
"Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca Fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1.12)
Da, o astfel de putere ne da Dumnezeu, de credem cu adevarat si din tot sufletul nostru in El.
Sf. Apostol Petru a intalnit o data un cersetor beteag; s-a apropiat de el si i-a spus: "Argint si aur nu am sa-ti dau, dar ceea ce am iti voi da: In numele lui Iisus Hristos, ridica-te si umbla".
Dumnezeu ne da intr-adevar:
- putere sa ne ridicam din trecutul nostru pacatos bolnav si sa intram intr-o viata noua, sanatoasa, puternica, cu pace si cu bucurie.
- ne da putere sa devenim mai buni
- putere sa ne nastem din nou, intru numele Lui
- puterea de a ne ridica intr-o stare superioara, o stare de indumnezeire ce se alimenteaza din puterea dumnezeiasca.
Sf. Grigorie Palama spune astfel: " La indumnezeire, mintea noastra iese afara din sine si se uneste cu Dumnezeu, devenita astfel mai presus de minte".
Pr. Dumitru Staniloae spune ca indumnezeirea omului "se face in doua mari etape: una, a inaintarii spre desavirsire, prin eforturi de purificare de patimi si de dobindire a virtutilor; si o alta, de viata mereu mai inaintata in unirea cu Dumnezeu, in care lucrarea omului este inlocuita cu lucrarea lui Dumnezeu, omul dind din partea sa mai mult receptivitatea, sau deschiderea pentru umplerea lui de tot mai multa viata dumnezeiasca".
X
Puterea de a creste din punct de vedere spiritualTeoria lui Darwin este departe de a zdruncina creatia Dumnezeiasca asa cum este ea descrisa in Biblie, ba mai mult acum vedem cu mai multa claritate calitatile creatiei divine. Creatia noastra este o creatie continua, omul evolueaza continuu din punct de vedere intelectual si spiritual.
Antropologii contemporani, asemenea lui Tilhard de Chardin, afirma ca "destinul omului este sa creasca spre perfectiune spirituala pana la unirea cu Dumnezeu".
Episcopul Maximos Aghiorgiussis spunea: "Sfintii Parinti fac o distinctie clara intre chipul lui Dumnezeu in om si asemanarea cu Dumnezeu. Chipul este potentialul dat omului, prin care poate ajunge la indumnezeire, pe cand asemanarea este realizarea acestui potential. Diferenta dintre chip si asemanare este cu alte cuvinte diferenta dintre a fi si a deveni".
Parintele Dumitru Staniloae spune la randiul sau: "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire".
X
O evolutie continuaMarii sfinti ai Ortodoxiei erau oameni simpli, barbati si femei ce radiau harul si dragostea lui Dumnezeu.
Ei nu s-au convertit numai o data, nici nu "s-au nascut di nou" numai o data, nici nu s-au pocait numai o data.
Intreaga lor viata a fost o continua pocainta. Zilnic erau mantuiti si re-mantuiti la piciorul crucii de pe Golgota; dar ei se mantuiau zilnic supunandu-si vointa invataturilor lui Hristos. Zilnic pacatuiau, dar zilnic se pocaiau. Zilnic cadeau, dar zilnic se ridicau tot mai sus.
De aceea, spre deosebire de protestantism, care afirma ca in momentul in care L-ai recunoscut pe Iisus drept Domn te-ai si mantuit, Ortodoxia considera ca mantuirea este un proces de durata, de continua evolutie spirituala.
Daca spunem ca fariseul: "Iata am ajuns unde vroiam sa fiu. Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt ca ceilalti", ajungem intr-o stare de stagnare, care inseamna o condamnare spirituala.
X
Imparatia lui DumnezeuParintele Thomas Hopko spunea urmatoarele: "Darul dumnezeiesc al vietii vesnice intru Hristos si Duhul Sfant este Imparatia lui Dumnezeu. Iisus a adus lumii Imparatia lui Dumnezeu, iar viata spirituala este viata in Imparatia lui Dumnezeu".
Iar Evanghelia lui Luca spune astfel: (Cap 12) "2.Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua împaratia. 33.Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se învechesc, comoara neîmputinata în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica. 34.Caci unde este comoara voastra, acolo este inima voastra.".
Este de observat faptul ca Evanghelia lui Matei vorbeste despre "Imparatia Cerurilor", Marcu si Luca vorbesc despre "Imparatia lui Dumnezeu", iar Ioan vorbeste despre "Viata Vesnica".
Mai trebuie sa observam ca Evangheliile lui Matei, Marcu si Luca redau aceste cuvinte ale lui Hristos: "Voua (apostolilor) va este dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se face in pilde".
Poate ca aceasta este si explicatia faptului ca in primele trei Evanghelii se vorbeste despre Imparatia lui Dumnezeu mai mult in pilde, in timp ce Evanghelistul Ioan, ne spune foarte direct:
"17.3.Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis."
X
Din Egipt si pana in Tara Fagaduintelor...In tratatul sau despre spiritualitatea ortodoxa, Pr. Staniloae spune:
"Desavirsirea sau unirea noastra cu Dumnezeu este nu numai o tinta, ci si un progres nesfirsit. Totusi, pot fi distinse pe acest drum doua mari etape: una, a inaintarii spre desavirsire, prin eforturi de purificare de patimi si de dobindire a virtutilor; si o alta, de viata mereu mai inaintata in unirea cu Dumnezeu, in care lucrarea omului este inlocuita cu lucrarea lui Dumnezeu, omul dind din partea sa mai mult receptivitatea, sau deschiderea pentru umplerea lui de tot mai multa viata dumnezeiasca".
Intr-adevar, toti cei care au scris despre indumnezeire, au subliniat ca drumul spre aceasta culme a spiritualitatii trebuie inceput prin ruperea de pacat si invingerea patimilor, printr-o continua dorinta de purificare sufleteasca, pentru ca abia apoi, prin harul Duhului Sfant, sa se deschida omului poarta unirii cu Dumnezeu.
Aceste afirmatii ne duc cu gandul la felul in care Evanghelia ne vorbeste despre pacat; in Noul Testament, cuvantul "amartia" pe care il traducem astazi ca "pacat" in traducere ad-literam inseamna de fapt "gresirea tintei", "ratarea ocaziei" si nu neaparat calcarea unei legi sau a unui cod.
Deci daca nu incercam sa realizam potentialul pe care Dumnezeu l-a pus in noi, cand ne-a zidit dupa chipul sau, inseamna ca ratam cea mai mare ocazie a vietii noastre, deci pacatuim in mod intentionat, sau cum spunea V. Losski: "Ce foloseste sufletului daca a scapat de iad si moarte, daca nu ajunge sa se contopeasca cu Dumnezeu?"
La randul sau George Florovski spunea: "Pacatul lui Adam nu a fost numai o alegere gresita, ci mai ales un refuz de a se inalta sufleteste catre Dumnezeu".
Fara indoiala ca drumul spre culme este greu si plin de piedici, dar si rasplata este mare, iar Sf. Ioan Gura de Aur spune astfel: "Nu este de ajuns sa parasim Egiptul (viata pacatoasa), ci trebuie si sa ajungem la Taramul Fagaduit (indumnezeirea). Dar intre Egipt si Tara Fagaduintelor se intinde desertul..."
X
In loc de incheiereRugaciune:
Doamne, iti multumim Tie pentru tot ce ne-ai daruit noua, robilor tai. Milostiveste-te de noi in continuare si ne intareste si ne sprijineste pe noi, pe calea iesirii noastre din robie, pentru ca sa putem si noi ajunge la Taramul Fagaduit.
Amin.