Duminica a 2-a din Post (a Sf.Grigorie Palama) Ev.Marcu 2, 1-12 (Vindecarea Slabanogului din Capernaum)

Duminica a 2-a din Post; Ev.Marcu 2, 1-12 (Vindecarea Slabanogului din Capernaum)

Intr-o zi patru tineri au adus la Iisus pe prietenul lor care era paralizat, pentru ca sa fie vindecat. Cand au vazut insa multimea adunata in jurul casei in care se afla Iisus si usa blocata de oamenii ce vroiau sa-L vada si sa-L auda mai bine, cei patru nu s-au descurajat, întrucît credinta nu cedeaza niciodata, ci persevereaza. Credinta este inventiva, roditoare si este plina de idei. Credinta nu cunoaste bariere; daca vede un drum inchis, atunci cauta o alta cale... Si o gaseste intotdeauna.
Cei patru s-au urcat pe acoperisul casei, tragand dupa ei pe prietenul lor bolnav si s-au apucat sa desfaca o parte din acoperis, apoi l-au coborat pe paralitic in casa. Este usor de imaginat uimirea celor dinauntru, cand au vazut acoperisul deschizandu-se si o brancarda pe care se afla un om bolnav, coborandu-se in camera.
Acesti patru tineri au aratat lumii intregi ca adevarata credinta nu este o simpla incercare de apropiere de Hristos, ci este un efort sustinut, fiindca Imparatia Cerurilor se ia numai prin nevointe.
Sa privim insa mai atent la cei patru: Iisus le-a vazut de indata credinta si s-a milostivit de prietenul lor; dar El a vazut si altceva. Adevarata credinta merge mana in mana cu dragostea. Cand cei patru s-au hotarat sa mearga sa vada pe Hristos, ei si-au amintit si de prietenul lor care nu putea merge pentru ca era "slabanog". Ei si-au facut timp si pentru acela si s-au hotarat sa faca un efort in plus, ca sa il aduca si pe el la Iisus. Dumnezeu iubeste astfel de oameni. Si noi am venit astazi la biserica in fata lui Hristos, dar nu trebuie sa ne oprim doar la atat. Cel mai mare serviciu pe care i-l putem face cuiva este sa-l aducem si pe el in fata lui Hristos.

"Fiule, iertate îti sunt pacatele tale!"
Iata cu cata dagoste si mila vorbeste Iisus slabanogului. Vazandu-l zacand acolo neputincios, El i se adreseaza numindu-l "fiul sau", pentru ca El vorbeste intr-adevar copiilor Sai, care se afla in dureri si suferinte. El a daruit acelui tanar, asa cum ne daruieste si noua astazi, intreaga Sa dragoste dumnezeiasca.
Iata ca desi Iisus ar fi putut spune "boala ta este vindecata", El totusi nu a spus asa ceva, ci i-a spus "Iertate sunt pacatele tale". Aceasta ne da de inteles ca problema acestui tanar nu era paralizia, ci ceva mult mai profund. Trupul si sufletul sunt atat de legate intre ele, incat suferinta unuia poate duce si la suferinta celuilalt. Chinurile pacatelor si vinovatia acestui tanar erau de fapt cauza neputintei sale trupesti. De aceea Iisus a ridicat cauza primara a bolii: "Fiule, iertate îti sunt pacatele tale!"
Pacatul este cea mai cumplita paralizie. Pacatul paralizeaza pe om; ii tintuieste la pat trupul si impietreste sufletul. Iisus a venit pentru a tamadui astfel de paralizii.
De aceea, venim si noi astazi la Hristos:

Venim paralizati de desertaciunea vietii pe care o traim, iar El daruieste un scop vietii noastre: ne daruieste o viata noua, pe care o putem trai din plin.

Ne apropiem de Hristos impovarati de pacate si vinovatie si capatam iertare si mila.

Venim catre Hristos paralizati de teama si deznadejde, iar El ne daruieste curaj si ne daruieste pacea Sa care depaseste orice intelegere omeneasca.

Venim la Hristos paralizati de neputintele noastre, si capatam puteri pe care nu le-am avut vreodata: "Toate acestea le pot face acum prin puterea pe care mi-o da Hristos" spune Sf. Pavel.

Venim la Hristos paralizati de un sentiment de singuratate deprimanta si gasim un Prieten care ne iubeste si ii pasa de noi.

Venim la Hristos disperati si descurajati si gasim Nadejdea; nadejde care isi are obarsia in faptul ca Dumnezeu a dat Insusi pe Fiul sau, pentru ca noi sa fim mantuiti.

Venim la Hristos paralizati de scepticism si de indoieli, si gasim Adevarul; "Eu sunt calea, adevarul si viata si nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Mine" ne spune El.

Ne apropiem de Hristos paralizati de intristare si gasim Bucuria: "Toate acestea le spun voua, pentru ca bucuria mea sa ramana cu voi" ne spune Hristos.

Venim catre Hristos, paralizati de frica mortii si plecam cu increderea in Viata Vesnica.

"Pentru ce vorbeste Acesta astfel?"
Cand au auzit pe Iisus spunand "Iertate iti sunt pacatele", carturarii s-au revoltat, considerand ca aceste vorbe sunt o blasfemie. Ei intelesesera foarte bine ca acel tanar zacea bolnav din cauza pacatelor si intelesesera deasemenea ca, spunand acele cuvinte, Iisus afirma ca are puteri pe care numai Dumnezeu le are; singurul lucru pe care ei nu il intelegeau insa era: Cine este Iisus?
De aceea Iisus le spune: "De ce cugetati acestea în inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate îti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?"

Dragi crestini,
De cate ori n-am vazut lumea judecand pe unul sau pe altul si n-am auzit spunand: "Sa doarma dupa cum si-a asternut"? Iata insa, ca exista Cineva, mai puternic si mai presus decat oricine pe fata pamantului, care vine si spune pacatosului care se caieste, sa se ridice, sa-si ia patul si sa umble pe picioarele sale, pentru ca pacatele ii sunt iertate.
Carturarii au ramas acolo intrebandu-se "Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu? " si se vede ca toata invatatura pe care o adunasera din cat citisera si auzisera pana atunci, nu le-a ajutat o iota. Pe cand tanarul acela "slabanog" a inteles: Acesta este Hristosul, El este Fiul lui Dumnezeu! Si iata ca "s-a sculat îndata si, luându-si patul, a iesit înaintea tuturor, încât erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata".
Prin puterea si milostivirea aceluiasi Hristos, putem si noi astazi sa ne ridicam dintr-o stare de paralizie a mintii, a trupului si a sufletului, si sa pasim intr-o viata noua, deplina si sanatoasa. Asa ca, la randul nostru, sa slavim si noi pe Domnul spunand: Asemenea lucru nu am mai vazut vreodata. Nu credeam ca este cu putinta sa dobandim asa bogatie de pace, bucurie si iertare.

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

1. Si intrând iarasi în Capernaum, dupa câteva zile s-a auzit ca este în casa.
2. Si îndata s-au adunat multi, încât nu mai era loc, nici înaintea usii, si le graia lor cuvântul.
3. Si au venit la El, aducând un slabanog, pe care-l purtau patru insi.
4. Si neputând ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat în jos patul în care zacea slabanogul.
5. Si vazând Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate îti sunt pacatele tale!
6. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
8. Si îndata cunoscând Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate îti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?
10. Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamânt, a zis slabanogului:
11. Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.
12. Si s-a sculat îndata si, luându-si patul, a iesit înaintea tuturor, încât erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.

ACASA