Un grup de tineri medici s-au intalnit la cativa ani de la terminarea facultatii si printre altele si-au impartasit din experienta fiecaruia. Una dintre absolvente, care se inrolase in asociatia Medicilor fara Granite, tocmai se intorsese din Africa unde lucrase in conditii grele in zone extrem de sarace, ajutand sute si sute de bolnavi, care altfel nu ar fi avut nici o sansa sa supravietuiasca.
Unul dintre colegi i-a spus “Nu cred ca as putea face asa ceva nici pentru un milion de dolari”.
“Nici eu”, i-a raspuns tanara, la care colegul a privit-o nedumerit, neintelegand ce vroia sa spuna.

Iubiti credinciosi si credincioase
Cred ca noi intelegem cu totii ceea ce a vrut sa spuna tanara doctorita, si totodata ne mandrim cu faptul ca este vorba de o fosta membra a parohiei noastre, botezata chiar in aceasta biserica si care a auzit poate pentru prima data cuvintele acestei Evanghelii chiar in acest sfant lacas:
“35. Caci flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36. Gol am fost si M-ati îmbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine.”

Exista un cuvant, care apare in Sfanta Scriptura de nenumarate ori, si care este folosit pentru a descrie pe cineva care face voia Domnului. Va amintiti ca de cate ori oamenii intrebau pe Iisus, ce trebuie sa faca pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, El le raspundea ca trebuie sa fie slujitorii celorlalti.
Trebuie insa observat, ca acest cuvant care uneori este tradus ca “sluga”, in textul original grec apare ca “diakonos” si inseamna cineva ce slujeste in libertate si cu demnitate, fara a astepta vreo rasplata materiala, spre deosebire “doulos” care inseamna cu adevarat “sluga”, adica o persoana platita ca sa lucreze si care adesea este legata printr-un contract.

Iubiti crestini,
Iata ca dupa ce in Duminicile trecute, am citit parabolele Talantilor, ale Vamesului si Fariseului, sau cea a Fiului Risipitor, citirea de astazi nu mai este o parabola, ci o invatatura cat se poate de directa si totodata foarte puternica, poate chiar infricosatoare pentru multi dintre noi.
Evanghelia ne spune cat se poate de clar ca Fiul Omului se va intoarce ca sa ne judece, asa cum ni se spusese si in pilda celor zece fecioare, si in cea a talantilor, si in multe alte parabole, si stim ca acea zi va veni pe neasteptate, asemenea “unui hot in toiul noptii” si de aceea trebuie sa fim pregatiti.
Ni se mai spune ca Judecata va face o separare a pacatosilor de cei drepti, iar pentru Dumnezeu aceasta separare este tot atat de usor de facut, pe cat de usor ii este unui cioban sa deosebeasca oile de capre, pentru ca El cunoaste prea bine sufletele si faptele noastre.
In versetul 34 ni se vorbeste despre rasplata celor drepti, pe care Dumnezeu ii va aseza de-a dreapta, si pe care ii va primi in imparatia Sa, iar in veretele 35-36 ni se spune exact pentru ce vor fi rasplatiti cei drepti: pentru ca au dat, si au dat asa cum se spune in Matei 6.1-4, fara a astepta rasplata si fara a-si trambita marinimia.

Un adevarat crestin este deci cel ce da de mancare celor flamanzi, imbraca pe cei saraci, primeste pe straini, ingrijeste pe bolnavi, viziteaza pe cei aflati in necaz. Crestinul adevarat da ceea ce este nevoie de dat, dupa fiecare imprejurare si nu se grabeste sa bage mana in buzunar si sa scoata portofelul, atunci cand nu este vorba de bani, ci de o vizita, de o vorba buna pentru cel aflat in deznadejde, de putina compasiune si ajutor pentru cel aflat la pat, sau cate altele.
Vedem dar ca Dumnezeu, ne cere sa dam lucruri simple, o bucata de paine, un pahar de apa, asa ca pana si cei mai saraci dintre oameni pot da, iar ceea ce ne infricoseaza este ca Evanghelia de azi ne spune ca multi vor merge in iad tocmai pentru ca nu au facut aceste lucruri simple, nu pentru ca au omorat, jefuit sau cine stie ce alte faradelegi au facut (pentru ca despre acestia ni s-a spus deja in alte parti ce rasplata vor avea). Atat de clar sunt explicate aceste lucruri in citirea de astazi, incat nimeni nu mai poate crede ca la Judecata de apoi, am putea sta in fata Domnului si spune “Daca as fi stiut, poate ca faceam…”

In acelasi timp insa, daca ne gandim la cate necazuri, boli si saracie exista in lume, s-ar putea sa ne descurajam zicandu-ne ca nu ne sta in putinta sa le rezolvam noi pe toate.
Totusi, nu acesta este mesajul Evangheliei de astazi, pentru ca vedeti ca ni se cere sa facem lucruri simple, pentru cei pe care ii intalnim in viata de zi cu zi.
Daca ne gandim ca defapt Iisus Hristos a tamaduit bolnavii ce i-au iesit in cale, desi ar fi putut sa tamaduiasca intreaga lume, sau a hranit pe cei infometati pe care i-a intalnit, dar nu a saturat pe toti flamanzii din lume, intelegem defapt ca El a lucrat pentru fiecare in parte, de la caz la caz, pe masura ce i-a intalnit, pentru ca sa ne dea noua un exemplu si sa procedam la fel si sa ne facem partea noastra, iar cu cat mai multi oameni isi vor face datoria, cu atat mai mult din problemele lumii vor fi rezolvate.

Iubiti credinciosi,
Sa ne aducem aminte acum, de cate ori in Sfanta Scriptura ni se spune cum, dupa Inviere, Iisus s-a aratat ucenicilor si acestia nu L-au recunoscut: Maria Magdalena aflata la Sfantul Mormant L-a luat drept un gradinar (Ioan 20.20), cei doi ucenici ce mergeau spre Emaus, L-au luat drept un calator (Luca 24.13), iar apostolii care Il vazusera de atatea ori si statusera cu El la masa, nu L-au recunoscut cand L-au vazut pe malul Marii Galileii, pana cand intr-un tarziu Ioan a strigat catre ei “Este Domnul”.

Ei bine, lucrul cel mai covarsitor pe care ni-l spune insa Evanghelia de astazi este ca de cate ori dam cuiva ceva, dam de fapt lui Iisus Hristos si nu trebuie sa credem ca este vorba de o metafora, ci este adevarul-adevarat, pentru ca El insusi ne spune:
“Adevarat zic voua, întrucât ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.”
Aceata este taina prezentei vizibile a lui Hristos in mijlocul nostru, si pentru aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca mai pretios decat altarul Bisericii, este altarul uman, pe care il intalnim la orice colt de strada, pentru ca pe primul se jertfeste Hristos, iar in al doilea se afla Hristos insusi.

Sa nu uitam deci sa privim intotdeauna cu dragoste pe toti semenii nostri si sa sarim in ajutorul lor de cate ori se afla in nevoie, pentru ca numai asa ne adunam comori ce niciodata nu pier si numai asa ne invrednicim de Imparatia lui Dumnezeu.
In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,
Amin.

Pr. Alecsandru