Iubiti credinciosi si credincioase,

Citirea evanghelica pe care am facut-o astazi ne povesteste o alta minune facuta de Mantuitorul nostru, pe cand se indrepta spre Ierusalim si trecea prin Ierihon.
Sfantul evanghelist Luca ne povesteste cum un orb sedea la marginea drumului, cersind. Parea sa fie o zi monotona si trista, ca atatea altele din viata acestui om, care isi petrecea mai tot timpul pe marginea unui drum plin de praf, in caldura toropitoare a Iudeii.

In Evanghelia dupa Marcu, in capitolul 10, unde se povesteste aceeasi intamplare, ni se spune si numele acestui om, asa ca o sa-i spunem si noi pe nume, Bartimeu.
Auzind zgomot de multime apropiindu-se pe drum, Bartimeu intreaba pe cineva, ce se petrece si i se raspunde ca vine Iisus Nazarineanul. Afland aceasta, el incepe dintr-o data sa strige: "Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine!". Dar el nu striga numai o data, ci striga in continuu catre Iisus, pentru ca doreste cu tot dinadinsul ca Acesta sa-l auda, si desi lumea ii spune sa taca, el nu se lasa ci striga in continuare. Si iata ca Iisus nu numai ca il aude, dar se si opreste din drum si spune oamenilor sa-l aduca pe orb la El. Bartimeu se lasa condus de oameni si ajunge in fata Domnului, care il intreaba ce vroieste ca El sa-i faca. Bartimeu ii raspund de indata "sa vad!". De fapt, in originalul grecesc al Evangheliei, se spune "vreau sa vad din nou", ceea ce ne face sa intelegem ca Bartimeu nu se nascuse orb, ci devenise orb din cauza unei boli.
La care Iisus ii spune: "Vezi! Credinta ta te-a māntuit." In acelasi moment, vederea ii revine si el porneste dupa Iisus, "slavind pe Dumnezeu. Si tot poporul, care vazuse, a dat lauda lui Dumnezeu."

Iubiti credinciosi si credincioase,
Vedem dar, ca si in citirea de Duminica trecuta (a celor zece leprosi), cum un om suferind striga cu toata puterea catre Domnul si Acesta il aude. Dar mai observam ceva: iata ca el nevazatorul a intrebat pe un vazator, iar acela i-a spus ca trece Iisus din Nazaret, la care Bartimeu a inceput sa strige "Iisuse, fiul lui David"; cu alte cuvinte, desi orb, el a vazut in Iisus pe Mesia (fiindca printre iudei se proorocise ca Mesia va fi din neamul lui David), pe cand multi dintre cei ce puteau vedea cu ochii, n-au reusit sa vada acest lucru.

In al doilea rand, vedem ca Bartimeu, striga si striga, fara incetare, pentru ca are speranta. Este exact ceea ce se spune de atatea ori in psalmi si in Vechiul Testament, sa strigam catre Domnul, sa-L cautam, sa batem la usi, si sa nu ne descurajam, chiar daca nu ni se raspunde imediat. Adica sa fim staruitori, asemenea acestui orb, despre care nu stim cati ani o fi asteptat la marginea acelui drum, cu speranta de a intalni pe Dumnezeu.
Alt lucru pe care il putem invata de la Bartimeu, care s-a lasat dus de oameni catre Iisus, desi el nu vedea incotro merge, este ca trebuie sa fim si ascultatori cand ne apropiem de Domnul. Traditia ortodoxa este de altfel plina de exemple si invataturi in care se arata ca minunile in viata credinciosilor incep cu ascultarea si smerenia.

Mai vedem ca, atunci cand Iisus l-a intrebat ce doreste, Bartimeu i-a raspuns pe loc. Oare, daca pe noi ne-ar intreba Domnul, am sti pe loc ce dorim sau ar trebui sa ne gandim mai intai? De aceea este bine, sa ne facem putin timp si sa incercam sa aflam ce doreste cu adevarat sufletul nostru, pentru ca stim cu siguranta ce doreste trupul (haine, mancare, podoabe, sau alte lucruri lumesti), dar s-ar putea sa nu stim exact dupa ce tanjeste sufletul nostru.

Cred ca nu exista om in viata caruia sa nu se intample minuni; din pacate unii le considera coincidente, iar altii le minimalizeaza si le uita. Totusi, noi ca si crestini nu trebuie sa le trecem cu vederea, oricat de neimportante li s-ar parea altora. Iar minunile ne pot schimba viata total: iata ca acest orb care astepta pe "Iisus fiul lui David", atunci cand si-a capatat vederea, a vazut pe "Iisus Fiul lui Dumnezeu" si viata lui s-a schimbat pe loc si si-a gasit un nou scop: sa urmeze pe Hristos si sa-si dedice astfel viata Lui.

Si as mai adauga in final, ca, orice zi care ni se pare obisnuita si monotona, ne poate aduce lucruri extraordinare, cu conditia de a ne pastra vie speranta si increderea in Dumnezeu; in Tatal si Fiul si Sfantul Duh.
Amin.

Pr. Alecsandru