Cuvant la Duminica dupa Botezul Domnului; Matei 4. 12-17
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumina mare

Iubiti credinciosi si credincioase,

Cu cateva sute de ani inaintea nasterii Domnului, profetul Isaia, care traia intr-o perioada de crunta tiranie si cruzime, a proorocit astfel venirea unei mari lumini:
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati în latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi. (Isaia 9.1)

Dupa cum bine stim, venirea Luminii mari pe care a vestit-o Isaia, nu este altceva decat venirea Domnului nostru Iisus Hristos. El a venit in chip de Lumina, intr-o lume intunecata, asa dupa cum ne spune si Sf. Evanghelist Ioan:
1.4. Întru El era viata si viata era lumina oamenilor.
1.5. Si lumina lumineaza în întuneric si întunericul nu a cuprins-o.
 Sfanta Scriptura ne spune ca atunci cand Dumnezeu a creat lumea, El a spus “sa fie lumina” si intr-adevar s-a facut lumina, pentru ca Dumnezeu a voit ca noi sa traim in lumina. Pacatele oamenilor insa, au adus in lume intunericul. Dar chiar si in intuneric, Dumnezeu a pastrat candela iubirii Sale de oameni, inca arzand. Si daca citim cu atentie Vechiul Testament, vedem ca promisiunea lui Dumnezeu, ca intr-o zi va rupe din nou legaturile intunericului, apare de multe ori. Astfel prooroceste si Isaia in versetele 60.1-60.3:
1. Lumineaza-te, lumineaza-te, Ierusalime, ca vine lumina ta, si slava Domnului peste tine a rasarit!
2. Caci iata întunericul acopera pamântul, si bezna, popoarele; iar peste tine rasare Domnul, si slava Lui straluceste peste tine.
3. Si vor umbla regi întru lumina ta si neamuri întru stralucirea ta.

De aceea, la venirea in lume a Pruncului Iisus, magii au fost instiintati de lumina stelei (Matei 2.2) si s-au infatisat cu daruri si I s-au inchinat lui Iisus. La randul sau, profetul Simeon, cand a intalnit pe Sfanta Maria si pe Sf. Iosif, care Il adusesera pe Iisus la templu, a exclamat:
29. Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvântul Tau, în pace,
30. Ca ochii mei vazura mântuirea Ta,
31. Pe care ai gatit-o înaintea fetei tuturor popoarelor,
32. Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel. (Luca 2.29-2.32)

Iubiti credinciosi, nu am sa enumar acum de cate ori in Sfintele Evanghelii apare cuvantul Lumina, dar am sa citesc doar doua versete din Ioan, care sunt cat se poate de edificatoare in acest sens:
8. 12. Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.
 si iarasi,
12. 46. Eu, Lumina am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine sa nu ramâna întuneric.

Iubiti credinciosi, iata ca Insusi Hristos ne spune ca aceia care cred in El si care Il urmeaza, nu mai raman in intuneric ci capata lumina vietii.

Dar ce este aceasta Lumina, despre care ne vorbesc Evangheliile? ar intreba unii.
Iata cum raspunde Biserica noastra, acestei intrebari:

  • Numai prin Hristos il putem cunoaste pe Dumnezeu; aceasta este lumina.
  • Numai prin Hristos ajungem sa aflam cine suntem cu adevarat noi insine; aceasta este lumina.
  • Numai prin Hristos invatam sa traim demn si sa ne ferim de pacat; aceasta este lumina.
  • Numai prin Hristos putem invinge moartea si dobandim viata vesnica; aceasta este lumina.

    Iar toate acestea ni s-au descoperit noua prin Hristos care este Lumina acestei lumi si despre care Sf. Apostol Pavel ne spune:
    Dumnezeu a zis: "Straluceasca, din întuneric, lumina" - El a stralucit în inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos. (2 Cor. 4.6)

    Iubiti credinciosi si credincioase,
    In Biserica timpurie, sarbatoarea Bobotezei era ziua in care cei ce se converteau la crestinism, erau botezati si primiti in Biserica. In timpul liturghiei, cei proaspat botezati tineau in maini aprinse propriile lumanari de botez. Dar si cei botezati mai demult, aduceau de acasa lumanarile lor de botez si le tineau aprinse, in semn de innoire a legamantului baptismal. Si intrucat toti cei adunati in biserici aveau in maini lumanari, bisericile se umpleau de lumina si de aceea Boboteaza se numeste si astazi Sarbatoarea Luminilor (“ta Fota” in greceste).

    Vedem dar ca in acele timpuri, lumanarea de botez era pastrata cu grija de crestini, pentru ca ea reprezinta simbolic Lumina lui Hristos, pe care o primim la botez.
    Mai mult decat atat, in acele vremuri, aceeasi lumanare, era adusa de credincios la biserica si de Sfintele Pasti, sau la propria cununie, sau la hirotonie, daca se facea preot.
    Lumanarea de botez, a devenit astfel un simbol al credintei, al perseverentei vietii noastre intru Hristos si mai mult, asemenea candelelor fecioarelor din pilda evanghelica, ce asteptau pe Mire, lumanarea este si simbolul credintei noastre in a doua venire a Mantuitorului.

    Poate ca ati auzit ca in Grecia antica, se faceau uneori concursuri de alergari, in care participantii tineau in mana faclii aprinse, iar invingatorul nu era acela care trecea primul linia de sosire, ci acela care trecea linia de sosire cu flacara inca aprinsa.
    Asemenea lor, scopul vietii noastre crestinesti este sa pastram lumina credintei in Hristos stralucind in noi pana in ultima clipa. Pentru ca asa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur, lumina lui Hristos “ne face mai intelepti si ne mântuieste de infricosata judecata viitoare; ne ajuta pe noi ca inca de aici sa lepadam pacatele noastre, si sa ne putem duce in acea lume cu vesela siguranta, prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea in vecii vecilor!”
    Amin.

    Pr. Alecsandru
    1975

    HOME