64. Dintre patimi, unele sunt trupeºti, altele sufleºti . Cele trupeºti îºi iau prilejurile din trup, iar cele sufleteºti din lucrurile de din afarã. Dar ºi pe unele ºi pe altele le desfiinþeazã dragostea ºi înfrânarea cea dintâi pe cele sufleteºti; cealaltã pe cele trupeºti.

65. Unele dintre patimi sunt ale iuþimii (mâniei), altele ale pãrþii poftitoare a sufletului. Dar [i unele ºi altele se stârnesc prin simþuri. Se stârnec `nsã atunci când sufletul se aflã în afarã de dragoste ºi de înfrânare.

66. Mai anevoie de biruit sunt patimile iuþimii decât ale p\rþii poftitoare. De aceea a [i dat Domnul, ca o doctorie mai tare împotriva ei, porunca dragostei.

67. Toate patimile þin sau numai de iuþimea sufletului, sau numai de partea poftitoare a lui, sau de cea raþionalã, cum e uitarea sau neºtiinþa. Dar moleºeala (acedia), fãcându-se stãpân\ peste toate puterile sufletului, stârneºte deodatã aproape toate patimile. De aceea este ºi cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice aºadar Domnul, când dã doctoria împotriva ei: «întru rãbdarea voastrã veþi dobândi sufletele voastre».

70. ~ncã nu are dragoste desãvârºitã cel ce se mai ia dupã pãrerile oamenilor, de pildã pe unul iubindu-l, iar pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe acelaºi o datã iubindu-l, altãdatã urându-l, pentru aceleaºi pricin

79. Milostenia tãmãduieºte iuþimea sufletului; postul vestejeºte pofta; iar rugãciunea cur\]este mintea ºi o pregãteºte spre contemplarea lucrurilor. Cãci Domnul ne-a dãruit poruncile pentru ºi potrivit cu puterile sufletului

85. Precum pasãrea, când începe sã zboare având piciorul legale trasã la pãmânt de sfoarã, aºa ºi mintea care n-a dobândit încã nepãtimirea dacã vrea sã zboare spre cunoºtinþa celor cereºti, e trasã la pãmânt de patimi.

86. Când mintea s-a eliberat desãvârºit de patimi înainteazã fãrã sã se întoarcã îndãrãt în contemplarea lucrurilor, fãcându-ºi cãlãtoria spre cunoºtinþa Sf. Treimi.