48. Cel ce se teme de Domnul are pururea ca tovar\º\ smerenia, ºi prin gândurile acesteia vine la dragostea ºi la mulþumirea cãtre Dumnezeu. C\ci î[i aminteºte de purtarea lumeascã de mai-nainte [i de feluritele greºeli, ca ºi de ispitele ce i s-au întâmplat din tinereþe, ºi cum din toate acestea l-a izb\vit pe el Domnul ºi l-a strãmutat de la viaþa pãtimaº\ la viaþa dup\ Dumnezeu. ~n felul acesta dobândeºte pe lângã temere ºi dragostea, mulþumind pururea cu smerenie multã F\cãtorului de bine ºi Cârmuitorului vieþii noastre.

76. Smerenia ºi p\timirea relelor slobozesc pe om de tot pãcatul. Cea dintâi taie patimile sufletului, cea de-a doua pe ale trupului. Aceasta se aratã fãcând-o ºi fericitul David, când se roagã lui Dumnezeu zicând: «Priveºte la smerenia mea ºi la osteneala mea, ºi iartã toate pãcatele mele».