Lăcomia
304. Nu mâncările sunt rele, ci lăcomia pântecelui; nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desartă. Iar dacă-i asa, nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti
306. Nu din trebuintă e atât de râvnit aurul de către oameni, cât pentru faptul că multimea îsi împlineste prin el plăcerile.
317. Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de plăcere, slava desartă si necredinta. Cea mai rea dintre acestea este necredinta.
318. Iubitorul de plăceri iubeste argintul, ca să-si procure dezmierdări printr-însul; iubitorul de slavă desartă, ca să se slăvească printr-însul; iar necredinciosul, ca să-l ascundă si să-l păstreze temându-se de foamete, de bătrâne]e, de boară, sau de ajungerea între străini. Acesta nădăjduieste mai mult în argint decât în Dumnezeu, Făcătorul tuturor lucrurilor si Proniatorul tuturor, până si al celor mai de pe urmă si mai mici vietăti.
319. Patru sunt oamenii care se îngrijesc de bani: cei trei de mai înainte si cel econom. Dar numai acesta se îngrijeste în chip drept, ca să nu înceteze adică niciodată de-a ajuta pe fiecare la trebuintă.