282. Unii spun că n-ar fi răul în făpturi, dacă n-ar fi vreo altă putere care ne atrage spre el. Iar aceasta nu e nimic altceva decât neîngrijirea de lucrările firesti ale mintii. Căci cei ce au grijă de acestea fac cele bune, iar pe cele rele nu le fac niciodată. Deci dacă vrei, alungă negrija, si vei alunga totodată si păcatul. Căci păcatul este întrebuintarea gresită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuintare a lucrurilor.

216. Patima este o miscare a sufletului împotriva firii fie spre o iubire neratională, fie spre o ură fără o judecată a vreunui lucru, sau din pricina vreunui lucru din cele supuse simturilor. De pildă e o miscare spre iubirea neratională a mâncărurilor, sau a avutiei, sau a slavei trec\toare, sau a altui lucru din cele supuse simturilor, sau din pricina acestora. Sau e o miscare spre ura fără judecată a ceva din cele spuse mai înainte, sau din pricina acestora.

217. Păcătosenia este o judecată gresită cu privire la întelesurile lucrurilor, căreia îi urmează reaua întrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri). De pildă când e vorba de femeie, judecata dreaptă cu privire la împreunare trebuie să vadă scopul ei în nasterea de prunci. Deci cel ce urmăreste plăcerea greseste în judecată, socotind ceea ce nu e bine ca bine. Asadar unul ca acesta face rea întrebuintare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea. Tot asa este cu celelalte lucruri si întelesuri.

355. Cel ce iscodeste păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său încă nu a pus început pocăintei, nici cercetării si cunoasterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreste mai multi talanti. Acela n-a cunoscut încă nici din ce pricină se face omul greoi la inimă, iubind desertăciunea si căutând minciuna. De aceea ca un nebun si ca unul ce umblă în întuneric lăsând păcatele sale, cugetă la ale altora, fie că există de fapt, fie că si le închipuie el din bănuială.