Iubiti credinciosi, Duminica trecuta am vorbit despre originea si istoria Liturghiei, iar astazi, dupa cum am promis, voi vorbi pe scurt despre semnificatia Liturghiei Ortodoxe, asa cum o cunoastem si o savarsim noi in ziua de azi. Dupa cum stiti, exista doua Liturghii pe care le savarsim in timpul anului bisericesc: Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, care se tine de zece ori pe an si Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, care se savarseste in restul anului. Amandoua liturghii provin, asa dupa cum spuneam Duminica trecuta, din liturghia Antiohiana, pe care Sf. Vasile cel Mare a rescris-o la sfarsitul secolului IV, si cand spun aceasta, ma refer ca la faptul ca Sf. Vasile a rescris o mare parte din rugaciuni. La randul sau, Sf. Ioan Gura de Aur, a rescris o parte din rugaciuni si asa se face, ca in ziua de azi avem aceste doua Sfinte Liturghii. In unele biserici ortodoxe se mai savarseste si o a treia liturghie, cea a Sf. Iacov, care se tine insa numai o data pe an, pe 23 Octombrie, la praznicul Sfantului Iacov. Dupa cum ati observat, Liturghiile Sf. Vasile si Sf. Ioan au o structura identica, singurele deosebiri fiind anumite rugaciuni si cateva imne. Dupa cum stiti, Liturghia noastra ortodoxa este alcatuita din doua parti: Liturghia Catehumenilor (sau a celor chemati) si Liturghia Credinciosilor. In vremurile de demult, cei ce nu erau inca botezati, puteau participa doar la prima parte a Liturghiei, dupa care paraseau biserica si asteptau afara. 1. Liturghia celor Chemati (a Catehumenilor) Dupa cum ati observat, inainte de a da binecuvantarea de la inceputul Liturghiei Catehumenilor, preotul deschide usile imparatesti ceea ce reprezinta vestirea Imparatiei lui Dumnezeu si apoi rosteste: "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecilor!" la care credinciosii raspund "Amin". Liturghia Catehumenilor continua cu un sir de rugaciuni, asa numitele Ectenii, iar corul canta cele trei Antifoane, in timpul carora preotul rosteste rugaciuni in soapta. Trebuie spus ca antifoanele, asa cum le stim noi astazi, au fost introduse abia in secolul XIV, iar pana la acea data se cantau asa numitii psalmi antifonici (91,92 si 94). Momentul central al Liturghiei Catehumenilor, il reprezinta Intrarea Mica, care are loc imediat dupa antifonul III (Fericirile). Intrarea mica incepe prin deschiderea solemna a usilor imparatesti, ca si cum s-ar deschide usile Imparatiei Ceresti, iar credinciosii pot vedea atunci Sfanta Masa, ca locas al supremei invataturi duhovnicesti, de unde ne vine cunoasterea adevarului si ni se vesteste viata vesnica. Apoi preotul (sau diaconul, in cazul in care exista unul) ridica Evanghelia si ocolind prin spatele altarului, ies pe usa mica dinspre Nord, amintind de usa acelei incaperi laterale ale bisericii timpurii de unde se aduceau carti in mijlocul bisericii pentru a fi citite. Intrarea preotului (diaconului) cu Evanghelia ridicata deasupra capului simbolizeaza venirea in lume a lui Iisus- Cuvantul pentru a vesti imparatia lui Dumnezeu; el iese ca un necunoscut prin usa cea stramta de la mizanoapte, iar apoi aratandu-se poporului, se intoarce in altar prin usile imparatesti. Urmeaza apoi o serie de rugaciuni si cantarea Intreit Sfanta: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Apoi preotul merge către locul dinapoia Sfintei Mese unde este scaunul arhiereului, care închipuie scaunul lui Hristos, si urmeaza inceperea Propovaduirii lui Hristos, care este reprezentata de citirea din Apostol, pe care o face citetul. Apoi urmeaza citirea Evanghelica pe care o face preotul sau diaconul. In timpul citirii, credinciosii ingenuncheaza plecandu-si cu evlavie capetele, ascultand cuvantul lui Dumnezeu. Dupa citire, preotul asează Evanghelia pe Sfânta Masă mai sus de antimis, care are zugrăvită pe el înmormântarea Domnului. Prin aceasta se arată că de la Liturghia învătării se trece acum la Liturghia jertfei lui Hristos , invatatura fiind defapt pregatirea pentru Jertfa si Inviere. Urmeaza o ectenie in care pot fi incluse si rugaciuni speciale pentru credinciosi, precum si rugaciuni pentru sufletele celor adormiti. Liturghia celor Chemati se incheie cu aceste cuvinte: Preotul: Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati. Credinciosii: Tie Doamne. Preotul: Ca si acestia împreună cu noi să mărească preacinstitul si de mare cuviintă Numele Tău, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Credinciosii: Amin. 2. Liturghia Credinciosilor (sau a Jertfei si a Sfintei Impartasanii) Aceasta a doua parte a Sfintei Liturghii incepe astfel: Preotul: Cati suntem credinciosi, iara si iara Domnului sa ne rugam. Urmeaza ecteniile pentru credinciosi si cele două rugăciuni ale preotului ca pregătire pentru aducerea si prefacerea darurilor credinciosilor în Jertfa nesângeroasă . In timpul in care se canta Heruvicul (Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim si Făcătoarei de viată Treimi întreită sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm), preotul ingenuncheaza inaintea Sfintei Mese si se roaga sa fie invrednicit sa aduca Sfanta Jertfa. La mijlocul acestei rugaciuni, usile imparatesti se deschid iar Diaconul, cu cădelnita, iese din altar, pentru a pregăti calea Împăratului tuturor si, prin răspândirea din belsug a fumului de tămâie, înăltând nor de bună-mireasmă, prin care va trece Cel purtat de heruvimi, aduce aminte că rugăciunea credinciosilor trebuie să se înalte ca fumul de tămâie înaintea Domnului si că, devenind cu totii, după cuvântul Apostolului, purtători de bună-mireasmă întru Hristos, trebuie să nu uităm că se cuvine să fim curati precum heruvimii, pentru a-L primi pe Domnul. Heruvicul a fost introdus in secolul VI si a inlocuit cantarea psalmului 23. Urmeaza apoi Iesirea cu Cinstitele Daruri (Iesirea Mare). În timpul cântării heruvimice se formează procesiunea solemnă numită si Vohodul (iesirea cea mare). Preotul face trei închinăciuni înaintea Sfintei Mese, zicând înaintea fiecăreia: "Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste". Preotul, apropiindu-se de cinstitele daruri, se închină de trei ori, ia acoperământul cel mare, îl pune pe umeri, ia Sfântul Disc si Potirul, si iese pe usa dinspre miazănoapte a altarului. Urmeaza o serie de rugaciuni incepand astfel: "Pe Preafericitul Părintele nostru, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa."..." Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni si armata tării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa". Aceste rugaciuni se incheie cu cantarea "Ca pe Împaratul tuturor să-L primim pe Cel nevăzut, înconjurat de cetele îngeresti. Aliluia, Aliluia, Aliluia" În acest timp preotul, ajungând în altar, pune Sfântul Potir si Sfântul Disc pe antimisul de pe Sfântă Masă, închipuind astfel pe Iosif din Arimateea care L-a asezat pe Hristos, socotit ca răstignit si sângele vărsat din trup, în mormânt. Apoi preotul spune : "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins" Apoi urmeaza ectenia si rugaciunea preotului dinaintea Crezului. Dupa ce preotul rosteste "Să ne iubim unii pe altii, ca într-un glas să mărturisim." , credinciosii raspund "Pe Tatăl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiintă si nedespărtită", iar preotul spune: "Usile, usile, cu întelepciune să luăm aminte" iar credinciosii rostesc intr-un glas Crezul, care este cea mai concisa si explicita forma de marturisire a credintei noastre. In vreme ce comunitatea mărturiseste Crezul, preotul rosteste si el încet Crezul si ridică "Aerul" de pe Sfântul Disc si Sfântul Potir, legănându-l deasupra lor, amintind cutremurul ce s-a petrecut la răstignirea si învierea Domnului, când îngerul a ridicat piatra de pe mormânt. După "si a înviat a treia zi după Scripturi" încetează clătinarea "Aerului". Urmeaza apoi Anamneza ca pregătire a prezentării darurilor lui Dumnezeu si a sfintirii lor. Dupa ce preotul rosteste: "Ale tale dintru ale tale, Tie îti aducem de toate si pentru toate" iar credinciosii raspund: "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Tie iti multumim, Doamne si ne rugăm Tie, Dumnezeului nostru", urmeaza Epicleza (Chemarea Sfantului Duh), care este momentul culminant al intregii Liturghii, cand painea se preface in Sfantul Trup iar vinul in Sfantul Sange al Domnului. In altar are loc intreita invocare a Sfantului Duh peste Sfintele Daruri; a aceluiasi Sfant Duh prin care s-a savarsit intruparea lui Hristos din Fecioara Maria, moartea si Invierea Sa si fara de care painea si vinul nu se pot preschimba in trupul si sangele lui Hristos. Dupa prefacerea Sfintelor Daruri urmeaza cererile catre Dumnezeu si pomenirea Protoparintilor, a Sfintilor Parinti, Apostolilor, propovaduitori, Evanghelisti, Mucenici, Marturisitori, Pustnici si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, iar corul canta Axionul ( "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu..." ) apoi urmeaza rugaciunile pentru credinciosi si astfel se incheie rugaciunile pentru toti ce alcatuiesc Biserica lui Hristos. Despre Axion, stim ca a fost compus de Cosma de Maiuma în sec. VIII, iar apoi (sec X) i s-a adaugat o parte introductiva, care provine de la manastirile Muntelui Athos. Apoi urmeaza rugaciunea Tatal Nostru pe care toti credinciosii o rostesc intr-un glas. Dupa aceasta rugaciune, usile imparatesti se inchid si se savarseste Pregătirea Sfintelor pentru Sfânta Împărtăsanie. In timp ce credinciosii canta, preotul ia cu amândouă mâinile de pe disc Sfântul Trup, il înaltă făcând cu el semnul crucii si zice: "Se sfarmă si se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarmă si nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea si niciodată nu se sfârseste, ci pe cei ce se împărtăsesc îi sfinteste". Spunând aceste cuvinte, preotul desface Sfântul Trup în patru părti, pe care scrie: I.S., H.S., N.I. si K.A. Apoi preotul luând părticica I.S. si făcând cu dânsa semnul crucii peste potir, o pune în el, spunând: "Plinirea potirului credintei Sfântului Duh." După aceea se aduce apa încălzită (căldura) pe care preotul o binecuvântează zicând: "Binecuvântată este căldura sfintilor Tăi, totdeauna acum si pururea si în vecii vecilor. Amin." Apoi o toarnă în potir spunând: "Căldura credintei plină de Duhul Sfânt. " Urmeaza Sfanta Impartasanie: preotul se împărtăseste cu părticica ce poartă numele de H.S., si se impartaseste din potir, apoi pune părticelele N.I. si K.A. în potir si rosteste trei rugăciuni de laudă. Apoi preotul, venind cu Sfântul Potir în usile împărătesti si înăltându-l, zice către credinciosi: "Cu frică de Dumnezeu, cu credintă si cu dragoste apropiati-va" si urmeaza impartasirea credinciosilor. Dupa impartasire urmeaza cantarile de lauda si multumire: " Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăsim..." iar apoi Ectenia finala. Preotul iese in mijlocul credinciosilor si rosteste Rugaciunea Amvonului, ca o incununare a tuturor cererilor din timpul liturghiei; aceasta rugaciune se numeste a amvonului, deoarece in biserica primara ea era rostita din amvonul ce se gasea in naosul bisericii. Patriarhul Gherman, numeste aceasta rugaciune ca fiind "sigiliul tuturor cererilor". "Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, si sfintesti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieste poporul Tău si binecuvântează mostenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe acestia îi preamăreste cu dumnezeiască puterea Ta si nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieste, Bisericilor Tale, preotilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni si armatei tării noastre. Că toată darea cea bună si tot darul cel desăvârsit de sus este pogorând de la Tine, Părintele luminilor, si Tie mărire si multumire si închinăciune înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. " Dupa rugaciunea finala, preotul imparte credinciosilor prescurile din care au fost despărtite si scoase părticelele si prin aceasta păstrează chipul cel din vechime al ospătului dragostei (Agapei), practicat de crestinii timpurilor dintâi. Credinciosii sunt apoi miruiti, fapt care arată primirea lucrării necreate a Sfântului Duh în ei. Iubiti credinciosi, in incheiere as vrea sa va amintesc ca Sfanta Liturghie pe care o savarsim impreuna, are darul de a ne intari pe noi ca indivizi, dar totodata intareste si legaturile dintre noi. Dumnezeu ne-a creat ca fiinte in comuniune ca sa ne intarim prin altii si la randul nostru sa-i intarim pe altii, sa ne dam ajutor unul altuia si sa ne iubim unii pe altii, asa cum ne iubeste si El pe noi. Fie ca Sfanta Liturghie sa ne invredniceasca pe toti ca sa fim demni de Imparatia lui Dumnezeu, iar Sfanta Impartasanie sa ne uneasca tot mai mult cu Cel ce S-a intrupat si S-a jertfit pentru noi si ne-a rascumparat de sub puterea pacatului. In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Dupa o predica a Pr. Alecsandru ACASA