Cel ce slãbeste frâul limbii dovedeste cã e departe de virtute (Avva Isaia Pustnicul).

Cei ce vorbesc mult, nu numai cã nu sunt neprihãniti, dar pricinuiesc si altora vãtãmare (Sf. Efrem Sirul).

Tãcerea la vreme este mama gândurilor întelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).

A sti sã taci e o virtute mai mare decât a sti sã vorbesti (Sf. Ambrozie).

Înfrânarea limbii aratã pe omul întelept (Avva Isaia Pustnicul).

Am vãzut pe multi oameni cãzând în pãcat din pricina vorbelor lor, însã aproape pe nimeni din pricina tãcerii (Sf. Ambrozie).

Nimic nu pierde asa de mult virtutea ca vorbirea desartã (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Spusele vorbãretilor sunt ca si încãltãrile vechi, tocite de stricãciune (Clement Alexandrinul).

Cuvântul fãrã rost încã poate despãrti mintea de Dumnezeu (Avva Filimon).

Dacã cetatea sufletului nu are zidul tãcerii, ea rãmâne descoperitã sãgetilor dusmanului (Sf. Grigorie cel Mare).

Tãcând, întelegi si, dupã ce ai înteles, grãieste. Cãci, în tãcere naste mintea cuvântul (Sf. Antonie cel Mare).

Alege-ti tãcerea, pentru cã ea te înfrâneazã de la multe rele (Sf. Isaac Sirul).

Un cuvânt rãu si pe cei buni îi faci rãi, iar un cuvânt bun si pe cei rãi îi faci buni (Sf. Macarie cel Mare).

Norii acoperã soarele, iar multa vorbire întunecã sufletul care a început sã se lumineze cu contemplarea în rugãciune (Sf. Isaac Sirul).

O grãdinã fãrã îngrãditurã va fi cãlcatã în picioare si pustiitã si cel ce nu-si pãzeste gura îsi va pierde roadele virtutii (Sf. Efrem Sirul).

Pentru ca sã învãtãm a vorbi bine si fãrã gresealã, trebuie sã ne învãtãm mai întâi a tãcea (Avva Zosima).

Curgerea apei aratã izvorul ei; iar felul cuvântului aratã inima celui ce l-a grãit (Sf. Vasile cel Mare).

Întotdeauna este mai putinã primejdie în a asculta decât a vorbi; este mai plãcut a învãta de la altii decât a învãta pe altii (Sf. Grigorie de Nazianz).

Vai de aceia care nu vorbesc despre Tine, Doamne ! Vai de aceia care ar putea vorbi si rãmân muti ! (Fericitul Augustin).

O mare cursã este desfrânarea limbii, care are nevoie de frâu puternic (Sf. Ioan Hrisostom).

Curãteste-ti limba, ea grãieste adesea ceea ce ar fi fost tãinuit (Sf. Nil Sinaitul).

Necuviinta în vorbire este cursã a mortii (Sf. Barnaba).

E bunã tãcerea în timpul ei; ea nu este nimic altceva decât mama gândurilor celor mai întelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).

Ia seama, omule ! Stãpâneste-ti limba si nu-ti înmulti cuvintele, ca sã nu-ti înmultesti pãcatele (Sf. Antonie cel Mare).

Nimic nu aduce mai multã tulburare ca vorba multã si nimic nu e mai rãu ca vorba neînfrânatã (Cuviosul Filotei Sinaitul).

Nevoia cea mai mare nu este de cuvinte frumoase, ci de o viatã sfântã; nu de iscusintã oratoricã ci de fapte (Sf. Ioan Hrisostom).

Sã nu credeti cã evlavia constã în aceea cã vorbesti mult de Dumnezeu. Nu. Ci mai mult în pãzirea tãcerii. Fiti încredintati cã totdeauna este un lucru mai putin primejdios sã asculti decât sã vorbesti (Sf. Grigorie de Nazianz).

Sunt unii oameni care par cã tac, dar în inima lor îi osândesc pe altii; astfel de oameni mereu vorbesc, iar altii vorbesc fãrã folos (Avva Pimen).

Nimic nu pierde mai usor fapta bunã ca gluma si vorba desartã (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Dacã omul ar tine minte cuvintele Scripturii: "Din cuvintele tale vei fi scos fãrã vinã si din cuvintele tale vei fi osândit"; atunci se va hotãrî mai bine sã tacã (Avva Pimen).

Unii oameni îsi aleg mâncarea cu multã luare-aminte si nu îngãduie sã intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu îsi aleg cuvintele care ies din gura lor (Fericitul Augustin).

Esti fericit când predici virtutea prin fapte, dar dacã vorbesti cele ce sunt proprii virtutii si faci cele potrivnice ei, atunci îti atragi osândã (Sf. Efrem Sirul).

Nu fi nici greoi în cuvânt si nici usurel, ci sã cauti totdeauna sã fii serios si plãcut în acelasi timp. Cumpãtarea în cuvinte este de mare pret (Sf. Ioan Hrisostom).

Când viata ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet (Fericitul Augustin).

Precum mirul dã har celor ce se folosesc de el, asa si cuvântul bun (Sf. Ioan Hrisostom).

Trebuie adusã la tãcere usuratica întepãturã cu cuvântul (Clement Alexandrinul).

Nu-ti deschide gura pentru râs si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, strãin de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).