Ascultarea cea adevãratã este rãsplãtitã cu ascultare. Cãci dacã cineva Îl ascultã pe Dumnezeu si Dumnezeu îl ascultã pe el (Avva Mios).

Ascultarea este moartea mândriei si învierea smereniei (Sf. Ioan Scãrarul).

Nimic nu atârnã asa de greu ca pãcatul si neascultarea (Sf. Ioan Hrisostom).

Noi credem, dupã cum credeau Sfintii Pãrinti, cã, dacã Domnul Însusi nu îl cãlãuzeste pe calea ascultãrii, începãtorul nu va putea sã învete nimic de la oameni; chiar de ar avea înaintea lui pe Sfintii Apostoli însisi, el ar arunca cu pietre în ei (Sf. Ignatie Briancianinov).

Ascultarea este scara cea mai scurtã cãtre cer (Sf. Vasile cel Mare).

Acela care nu împlineste poruncile lui Hristos sã nu se socoteascã a nu se fi lepãdat de El. Fiindcã orice cãlcare de poruncã, orice neascultare sunt o lepãdare de Hristos (Sf. Simeon Noul Teolog).

Cel ce ascultã de Hristos se cãlãuzeste spre luminã (Sf. Talasie Libianul).

Dumnezeu ne cere lucruri usoare ca sã trãim vesnic si noi suntem zãbavnici la ascultare (Fericitul Augustin).

Ascultarea înseamnã a nu te mai încrede în tine toatã viata, orice bine ai savârsi (Sf. Ioan Scãrarul).

Ascultarea cu înfrânare supune fiarele (Avva Antonie).

Ascultarea este giuvaier al monahului. Cel ce a câstigat-o va fi auzit de Dumnezeu si va sta cu îndrãznealã lângã Cel ce s-a rãstignit, cãci Domnul, Cel ce sã rãstignit, S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte (Avva Iperehie).

Se stie cã ascultarea este cea dintâi dintre toate virtutile de început, cãci înlãturã cu adevãrat mândria si ne aduce smerita cugetare (Sf. Diadoh).