Hristos a inviat!

Iubiti Credinciosi,

In aceasta Duminica, cea de a treia dupa Sfintele Pasti, prin milostenia Domnului, ne-am invrednicit sa ascultam cuvantul Evangheliei, care ne spune cum in seara de Vineri, Iosif din Arimateea, "sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus".
Dupa ce a induplecat pe Pilat, Iosif a dat trupul Domnului jos de pe cruce, L-a infasurat intr-un giulgiu pe care tot el l-a cumparat, si L-a pus intr-un mormant sapat in stanca.
Mai aflam si ca, la aceasta simpla inmormantare a trupului Mantuitorului, au asistat Maria Magdalena si Maria mama lui Iosif.
Iar dupa ce a trecut ziua Sambetei, dis-de-dimineata, Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov si Salomea, au cumparat miresme si s-au dus la mormant ca sa unga trupul lui Hristos.
Ajungand ele la mormant, nu au mai gasit trupul Domnului, ci au vazut un inger care le-a spus ca Iisus Nazarineanul, pe care-L cautau ele, a inviat si ca se va arata ucenicilor Sai in Galilea. Atunci, femeile au alergat de graba ca sa spuna ucenicilor Vestea cea Mare.

Iubiti credinciosi si credincioase,
Cuvantul care l-am auzit astazi, povesteste evenimente marete, care au schimbat din temelii soarta omenirii, care au influentat covarsitor, viata a milioane de oameni, care auzindu-le au crezut, s-au lepadat de pacat si au fost mantuiti.
Dar cuvantul evangheliei ne mai vorbeste si despre alte lucruri insemnate: ne vorbeste despre curajul crestinesc si despre hotararea de a actiona a crestinului adevarat.
Iata ca, pe cand unii dintre ucenici se lepadau de Iisus, de frica persecutiilor, Iosif a avut curajul si s-a dus la insusi Pilat sa ceara trupul Mantuitorului, iar femeile cu mirul (mironositele) nu s-au temut de primejdiile ce le asteptau, ci s-au dus la mormant (care era paziti de soldati), pentru a unge trupul Lui.

Stim cu totii, cat de mare este curajul si spiritul de sacrificiu al femeii, al mamei care este capabila sa-si dea viata pentru pruncul ce-l poarta la piept, dar iata ca femeia infrunta cu curaj si tot felul de primejdii, din dragoste si credinta fata de Dumnezeu.
Femeile cu mirul, despre care am citit in ziua de astazi, care nu s-au temut, ci au facut ceea ce le-a spus constiinta lor ca trebuie facut, au primit mare rasplata, pentru ca ele au fost primele fiinte omenesti care au aflat Vestea cea Mare a Invierii Domnului si, alergand la apostoli si spunandu-le cele intamplate, au devenit totodata primele propovaduitoare ale Invierii lui Hristos, si de aceea noi le cinstim astazi, si le avem ca exemplu in toate zilele.

Dragi credinciosi, am mai auzit cum evanghelia lui Marcu ne spune despre Iosif cum ca era sfetnic de seama; din evanghelia lui Luca (23.51) aflam ca Iosif era defapt membru al sinedriului care il judecase pe Iisus, dar ca el se impotrivise celorlalti ("Acesta nu se învoise cu sfatul si cu fapta lor").
Punand laolalta ceea ce ni se spune in toate evangheliile despre Iosif, iata dar ce stim despre el:
- ca era un om bogat
- ca se afla intr-o pozitie sociala inalta
- ca era bun si drept (Lu. 23.50)
- ca era ucenic in taina al lui Iisus (Ioan 19.38)
- ca astepta Imparatia lui Dumnezeu

Iata iubitilor, ca adevaratul credincios, oricat de inalta ar fi pozitia sa sociala, averea sa, pregatirea sa profesionala, nu se teme sa faca fapte bune in numele Domnului, chiar sub amenintarea ca si-ar putea pierde toate agonisirile lumesti.

Iosif din Arimateea a actionat cu puterea si taria pe care numai adevarata credinta o poate da omului.
Desi era bogat si ar fi putut sa plateasca pe altii sa actioneze pentru el, pentru ca sa nu-si puna in pericol situatia si chiar viata, Iosif a actionat direct si fara sfiala. Cu propriile sale maini, el a luat de pe cruce trupul Mantuitorului si l-a pus in mormant (Matei 27.60). Aceasta ne arata nu numai ca era un om curajos si ca nu-i pasa ce vor crede ceilalti oameni despre el, sau ca nu se temea ca isi va pierde din prieteni sau rangul social, ci ne arata si ca el a renuntat in public la vechea sa religie. Atingand un trup fara de viata, Iosif a ales sa nu mai participe la sarbatoarea passover-ului, intrucat dupa legea mozaica el nu mai era "curat" pentru urmatoarele sapte zile.
Dar pentru el aceasta nu mai reprezenta nimic, fiindca gasise credinta cea adevarata si comoara cea mai de pret.

Dupa cum vedem, citirea de astazi este despre curaj: Iosif din Arimateea a indraznit si iata ca a izbandit.

Nu cu mult timp in urma, in anii comunismului, au fost multi dintre aceia care, urmand exemplul lui Iosif, si-au pus in pericol cariera, libertatea si chiar viata, pentru cuvantul lui Dumnezeu.
Au existat insa si unii care au facut exact opusul; si care s-au scuzat spunand: "Ce sa fac, inlauntrul meu cred in Dumnezeu, dar in societate ma adaptez unei situatii de a carei creere nu sunt eu vinovat..." Evanghelia insa ne arata, ca aceasta nu este atitudinea pe care trebuie sa o adoptam in astfel de situatii.

In zilele noastre, Biserica reprezinta trupul lui Hristos; asemenea lui Iosif din Arimateea si mironositelor, putem si noi sa ne apropiem de Trup.
Sa ne rugam deci la Domnul ca sa ne dea taria si curajul ca sa infruntam si sa invingem toate greutatile acestei lumi, asemenea lui Iosif si femeilor cu mirul si sa facem ce ne sta in putinta, sa ajutam, sa marturisim si sa ne ingrijim de mostenirea stramoseasca, pe care avem datoria sa o transmitem neintinata urmasilor nostri. Amin.