Iubiti credinciosi si credincioase, in aceasta Duminica, cea de a sasea dupa Sfintele Pasti, am citit din Evanghelia lui Ioan despre o alta minune savarsita de Domnul nostru Iisus Hristos si anume, vindecarea unui orb din nastere.
Vazand pe acel orb, ucenicii s-au apropiat de Iisus si l-au intrebat: "Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?"
Iar Domnul le-a raspuns: "Nici el nu a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu."
Vedem deci ca in acea vreme exista printre iudei o parere ca oamenii sunt loviti de boala si de napaste atunci cand pacatuiesc sau chiar cand parintii sau stramosii lor au pacatuit, si ideea aceasta nu a disparut cu desavarsire nici in zilele noastre. De cate ori se intampla cate o nenorocire, iata ca apar cate unii care se grabesc sa explice necazurile unor persoane sau chiar ale unei natiuni, punandu-le pe seama pacatelor individuale sau colective, uitand ca numai Dumnezeu cel Atotputernic cunoaste cu adevarat pricina suferintelor omenesti.

In acest caz insa, ca si in multe altele, necazul acestui om a devenit un prilej ca lumea sa cunoasca atotputernicia lui Dumnezeu. Iisus a curatat ochii orbului cu tina si l-a trimis la fantana Siloamului sa se spele, iar cand acesta s-a intors, isi recapatase deja vederea.
Fantana Siloamului se afla in sudul Ierusalimului, la oarece distanta de locul unde se petreceau acestea. Fantana fusese construita de regele Hezekiah cu 700 de ani in urma si era fantana cu apa cea mai curata din oras; dar Iisus nu l-a trimis acolo pentru curatenia apei ci pentru ca sa vada daca omul il asculta; iar acesta a ascultat. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l facem pentru a putea primi binecuvantarile lui Dumnezeu, este sa ascultam de poruncile Sale.

In fata unei asemenea minuni, s-au gasit insa si dintr-aceia care sa o tagaduiasca, ba mai mult sa Il invinuiasca pe Iisus.
Iata ca tocmai aceia ce credeau ca au vederea cea mai clara si intelepciunea cea mai mare dintre iudei, fariseii, n-au fost in stare sa vada Lumina Dumnezeiasca, ci acuzand pe Iisus ca pacatuieste pentru ca vindeca oameni in ziua Sabatului, s-au ratacit ei insisi in intuneric.

Citind mai departe din Evanghelie, ne dam seama ca Domnul a facut de fapt doua minuni pentru acest om: prima cand i-a vindecat ochii trupesti, iar a doua cand l-a intalnit din nou si l-a intrebat daca crede in Fiul lui Dumnezeu, la care omul a intrebat: “Dar cine este, Doamne, ca sa cred în El?” Iisus I-a spus atunci: “Cel ce vorbeste cu tine Acela este.”
La auzul acestor cuvinte, ochii duhovnicesti ai omului s-au deschis in data si aceasta a fost cea de a doua minune: vederea Luminii Adevarate.“Cred Doamne” a raspunsul omul si I s-a inchinat Lui.

Este de observat ca Evanghelia lui Ioan este presarata cu multe referiri la Lumina cea Dumnezeiasca, dupa cum am vazut si in capitolul 3 in cuvintele spuse de Iisus lui Nicodim, ca de altfel si in primul capitol, unde se spune: "Cuvantul era Lumina adevarata care lumineaza pe tot omul".
Iubiti credinciosi, Lumina care ne vine de la Iisus ne dezmiarda ochii trupesti, dar totodata ne deschide ochii cei duhovnicesti, aducandu-ne noua pace si tarie, precum si intelegerea cuvantului lui Dumnezeu.
Grea trebuie sa fie suferinta orbului din nastere, dar suferinta celor ale caror suflete nu percep Lumina Dumnezeiasca este si mai mare iar drumul vietii lor spre pierzanie ii duce, dupa cum a spus Domnul catre farisei: "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra".
Lumina ce vine de la Domnul risipeste teama intunericului, ne incurajaza si ne veseleste zilele vietii noastre.
Totodata, Lumina Dumnezeiasca ne lumineaza mintile si sufletele, facandu-ne mai intelepti, mai clar vazatori, mai iubitori de oameni si risipeste mania si rautatea ce isi au obarsia in intuneric. De aceea noi cantam Domnului: "Lumineaza-ne pe noi Doamne cu poruncile tale", pentru ca El ne arata calea pe care sa mergem, singura cale ce nu se indreapta catre pofte si pacat, ci spre pacea si mantuirea sufletului.

Iubiti credinciosi, cunoscand toate acestea, sa ne inaltam sufletele la Domnul cel milostiv si iubitor de oameni si sa-L rugam sa reverse Lumina Sa cea Dumnezeiasca asupra noastra, pentru a ne aduce pacea si invatatura Sa dupa care tanjim si sa lumineze caile noastre, pentru a ne feri pe noi de toate cursele dusmanului si de toate relele si primejdiile, ca sa ne bucuram in toate zilele noastre de viata care am primit-o de la El, si ca sa preamarim Sfant Numele Lui in veci, al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Predica Pr. Alexandru la Duminica a 6-a dupa Pasti (a Orbului) Ev. Ioan 9, 1-38