70. Precum usile bailor, deschizandu-se necontenit, imping caldura in afara, asa si sufletul cand vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune pe toate bune, imprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin poarta graitoare.
Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita si impartaseste de-a valma oricui se nimereste o amestecatura de ganduri, nemaiavand nici pe Duhul Sfant, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri.
Ca lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie.
Buna este deci tacerea la vreme, ea nefiind decat mama gandurilor preaintelepte.