45. Precum trupul ingreunat de multimea mancarilor face mintea molaie si greoaie, tot asa cand e slabit de prea multa infranare face partea contemplativa a sufletului, posomorata si neiubitoare de cunostinta. Deci mancarile trebuie sa se potriveasca cu starea sufletului. Cand trupul e sanatos, trebuie sa fie nevoit atat cat trebuie, iar cand e slabit sa fie ingrijit, dar cu masura. Ca acela care se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul decat atata cat sa-i inlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta.

47. Postul are in sine lauda, dar nu la Dumnezeu. Pentru ca postul este numai o unealta, ducand spre cumpatare pe cei ce vreau. Deci cei ce se nevoiesc nu se cade ca sa se faleasca cu el, ci sa astepte numai cu credinta in Dumnezeu. Ca mesterii niciunui mestesug nu se lauda cu uneltele lor, ca si cand ar fi rezultatul mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul de care s-au apucat, ca din el sa-si arate destoinicia mestesugului lor.

48. Precum pamantul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samanta curata semanata in el, dar inecat de multe ploi aduce numai spini si maracini, asa si pamantul inimii, de vom folosi vinul cu masura, va scoate la iveala, curate, semintele ei firesti, iar pe cele semanate de Duhul Sfant in ea, le va face sa rasara infloritoare si cu mult rod; dar de o vom scalda in multa bautura, va preface in spini si maracini toate gandurile ei.