37. Visele, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile neinselatoare ale unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o infatisare la alta, nici nu ne ingrozesc simtirea, nici nu aduc rasul sau plansul asa deodata, ci se apropie de suflet cu toata blandetea, umplandu-l de bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit sufletul din somn, sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar in nalucirile aduse de draci totul se intampla dimpotriva. Ele nici nu raman la aceeasi infatisare, nici nu arata multa vreme o forma netulburata. Pentru ca ceea ce nu au dracii din voie libera, ci imprumuta numai din dorinta de a amagi, nu poate sa-i indestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si ameninta cumplit, luand adeseori chip de ostasi; iar uneori si canta in suflet cu strigat. Dar mintea recunoscandu-i din aceste semne, cand e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca a putut recunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar in vis, ii infurie grozav. Dar se intampla adeseori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci asaza in el o intristare dulce si lacrimi fara de durere. Iar aceasta se intampla celor ce au inaintat mult in smerenia cugetarii.

38. Am aratat, precum am auzit de la cei ce au trait experienta, deosebirea dintre visele bune si cele rele. Ne va ajunge insa pentru sporirea la cat mai multa virtute, sa nu ne incredem nicidecum in nici o nalucire. Ca visurile de cele mai multe ori nu sunt decat chipuri ale gandurilor, sau, precum am zis, batjocuri ale dracilor. Chiar de ni s-ar trimite vreodata din bunatatea lui Dumnezeu vreo vedere si nu am primi-o, nu s-ar supara pentru aceasta preiubitul Domn Iisus pe noi, ca stie ca facem aceasta pentru viclesugurile dracilor. Desigur, deosebirea aratata mai inainte este precisa, dar se intampla ca sufletul, intinandu-se pe nesimtite, din pricina ca, furat de un gand (lucru de care cred ca nimeni nu este crutat), nu mai poate distinge precis si crede celor care nu sunt bune, ca si cum ar fi bune.

39. Sa luam urmatoarea pilda pentru intelegerea lucrului: o sluga e chemata de stapan noaptea, la poarta curtii, dupa o lipsa indelugata; dar ea necunoscandu-l precis, nu-i deschide poarta, ca se teme ca nu cumva, inseland-o asemanarea glasului, sa se faca pierzatoare a lucrurilor ce i-au fost incredintate de stapan. Domnul acesteia, nu numai ca nu se va mania pe ea cand se va face ziua, ci o va invrednici cu mai multe laude, fiindca a socotit ca si vocea stapanului este inselaciune si n-a voit sa piarda lucrurile lui.