2. Singur Dumnezeu e bun prin fire. Dar si omul se face bun prin Cel cu adevarat bun, daca isi cultiva felurile vietuirii. Din aceasta stare nu se mai poate schimba, cand sufletul, a ajuns in Dumnezeu asa de mult, dupa puterea care lucreaza in el. Ca zice: "Fiti buni si milostivi, asemenea Tatalui vostru cel din ceruri".

3. Raul nu este in fire, nici nu este cineva rau prin fire. Ca Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cand insa cineva, din pofta inimii, da forma la ceea ce nu are fiinta, atunci aceea devine ceea ce vrea acela. Se cuvine dar ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui Dumnezeu sa ne ferim de a deprinde raul. Pentru ca e mai puternica firea binelui decat deprinderea raului. Fiindca cel dintai este, pe cand cel de al doilea nu este, decat numai in faptul ca se face.

4. Toti oamenii suntem "dupa chipul" lui Dumnezeu; dar "dupa asemanare" nu sunt decat aceia care prin multa dragoste si-au robit libertatea lui Dumnezeu. Cand deci nu suntem ai nostri, atunci suntem asemenea Celui ce prin dragoste ne-a impacat cu Sine. La aceasta insa nu ajunge cineva, de nu-si va convinge sufletul sa nu se mai lase vrajit de slava vietii usuratice.