A.I. Sobolevski (membru al Academiei Ruse): "Nimeni in Rusia nu a cunoscut maiestria mâinii caligrafului muntean sau moldovean, care ne-a lasat pe noi rusii, cu mult in urma din punct de vedere al artei caligrafice. Acum putem vedea ce importanta au avut românii, neam de origine latina, pentru cultura slava in general".

Spectaculoasa aparitie a Tetraevangheliarului din 1429, caligrafiat si decorat de monahul Gavril Uric la Manastirea Neamt, reprezinta in mod cert inceputurile si directia in care va evolua miniatura româneasca; acest manuscris a devenit etalonul si principala sursa de inspiratie pentru generatiile urmatoare de caligrafi si miniaturisti.
Gavril Uric continua traditia intelectuala si eforturile tatalui sau, scriitor de acte domnesti, intrat mai apoi in monahism sub numele de Paisie.
Unii cercetatori banuiesc ca Uric ar fi urmat cursurile de caligrafie la manastirea Studion din Constantinopol, socotita la acea vreme ca o adevarata "universitate monahala".

Generatiile urmatoare de caligrafi români, reprezentate de: Nicodim, Paladie, Teodor Marisescul, Filip, Spiridon, Gramaticul Dimitrie, Evloghie, Logofatul Mateias si multi anonimi, au continuat cu deosebit talent si dedicare opera inceputa de Uric.

Un aspect ce merita mentionat, este ca in perioada fanariota au fost facute multe adaugiri pe locurile ramase libere langa textul initial (slavon). Multe din aceste adaugiri sunt texte elenice, precum si decoratiuni de tip trese impletite, cu o cromatica nepotrivita si care prejudiciaza estetica manuscriselor originale.

Mai trebuie adaugat ca o mare parte din vechile manuscrise religioase românesti se afla in ziua de astazi in afara granitelor tarii, in diverse colectii ale unor muzee si manastiri europene, situate in Grecia, Rusia, Bulgaria, Yugoslavia, Austria si Anglia.