Părintele Roman Braga este un călugăr ortodox român, deosebit de oricare alt călugăr,
pentru simplul fapt că a vietuit călugăria mai mult in inchisori decat în vreun schit sau mănăstire; in tineretea sa, el n'a cunoscut altă chilie decât celula închisorilor dar mai ales cămara cea de sus a inimii.
Iar dacă călugăria ar însemna trăirea în Hristos, Părintele Roman si-a supt duhovnicia întâi din sânul mamei sale, care odată cu hrana laptelui i-a dat din duhul smereniei, a evlaviei si a iubirii de Dumnezeu care a stăpânit-o toată viata, si mai apoi de la călugării mănăstirii Condrita, din nordul Basarabiei, în vecinătatea căreia s'a si născut în 1922, Aprilie 2.
Inainte de a citi Abecedarul, a citit psalmii în chirilică. La 12 ani este frătior la mănăstirea Căldărusani de lângă Bucuresti, ca în anul următor să urmeze seminarul la Cernica.
După desfiintarea acestuia de către Antonescu este transferat la Seminarul Central din Bucuresti, iar ultimul an îl sfârseste la seminarul teologic din Chisinău. Intorcându-se în Bucuresti, între 1943 si 1947 urmează atât cursurile Facultătii de Litere si Filosofie cât si cele ale Institutului Teologic.
In anul 1949 Pr. Roman Braga a fost arestat si condamnat conform sentintei 210 la 5 ani temnita grea si
trei ani degradare civica ( dos. 113668, vol.1, f.261) pentru acuzatia ca ar
fi facut parte dintr-o organizatie subversiva din cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti.
In inchisoare, întâlneste pe călugărul Evghenie Hulea, o figură de Pateric după mărturia Păr. Roman, decisivă pentru hotărîrea de a se călugări.
Eliberat în 1953, cu domiciliul fortat în Bucuresti, merge totusi pe ascuns la Iasi, unde Mitropolitul Sebastian Rusanu îl
călugăreste si îl hirotoneste întru diaconie.
Dupa eliberarea sa, in anul 1953, parintele a continuat lupta impotriva comunismului si materialismului si
a continuat propovaduirea invataturii ortodoxe, mai ales in randurile tineretului.
Pentru aceste activitati, a fost arestat din nou, in anul 1958,
si condamnat conform sentintei nr. 125 din 8. nov. 1958 la 18 ani munca silnica si 10 ani degradare
civica.
Acuzatiile impotriva sa includeau urmatoarele:
"A pastrat în biblioteca sa carti cu continut dusmanos regimului actual cum ar fi de exemplu „ Destinul omenirii” de autorul
P.P.Negulescu si altele, pe care a neglijat intentionat sa le îndeparteze, deoarece dupa conceptia sa anticomunista,
le-a considerate de „valoare”.
"A scris note, rezumate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme"
"În perioada 1953-1958 în mod consecutiv si cu scop dusmanos regimului democrat, a facut educatie anticomunista în rândul
tineretului si în special a celui studios ,
deoarece spera ca astfel reusind sa-i rupa de regim si de coceptiile sale si apropiindu-i de manastire ,
acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim , fapt ce putea sa usureze
prabusirea sa".
"A participat la meditatiile tinute în anul 1957, vara, de catre staretul schitului Sandu Tudor,
de la manastirea Rarau".
Parintele fost detinut la Jilava, apoi la formatiunea 0957 Ostrov de unde a fost eliberat la 31 Iulie 1964.
Dupa 1964, incepe lungul pelerinaj al călugărului diacon Roman Braga prin toate Episcopiile si Mitropoliile României, cunoscut fiind de toti si izgonit fiind de toti.
Ca să-i dea de lucru, trebuia să fie preot. Ca să-l preotească trebuia aprobarea Ministerului Cultelor prin care ''Guvernul si Partidul'' comunist controla activitatea întregului cler. Si tuturor ierarhilor le era frică să hirotonească pe un fost ''puscărias politic''.
De aici nu urmează că toti ''inspectorii'' de la Culte erau călăi. Asa se face că în 1964, Dumnezeu îi scoate în cale pe unul din cei ''buni'' care-i dă episcopului Valerian Zaharia aprobarea să-l preotească.
La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negresti, apoi mutat la Sârbi, apoi chemat la Patriarhie si trimis ca misionar în Brazilia.
In 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamă la Vatra, devine
preot paroh, iar in 1988 se retrage la manastirea Adormirea Maicii Domnului
din Rives Junction, Michigan.
Cu acestea nu s'a arătat decât coaja vietii Părintelui Roman. Miezul ei duhovnicesc trebuie aflat în anii seminarului de la Cernica clăditi pe aceia ai copilăriei de la Condrita si definitivati, modelati de călugărul Evghenie Hulea de la ''Canal.''
Orice cinste omenească s'ar acorda Părintelui Roman pentru ''duhovnicia'' sfintiei sale, sună ciudat, deoarece viata sa jertfită lui Dumnezeu nu o poate cinsti decât binecuvântarea Celui Căruia i s'a jertfit.
Totusi, la initiativa Prea Sfintitului Episcop Nathaniel, Mitropolitul Theodosie al Bisericii Ortodoxe în America i-a acordat o Gramată Sinodală si o medalie a Sf. Inocent, din bronz. Pe aceea de aur a Duhului Sfânt, Dumnezeu i-a dat-o de mult.
