Astäzi, Domnul nostru Iisus Hristos este pe Cruce si noi praznuim aceasta, ca sa afi ca Crucea este sarbatoare si praznic duhovnicesc. Mai inainte Crucea era nume de ocara, dar acum, lucru de cinste. Mai inainte era semn de osândä, dar acum, temei de mântuire. Crucea ne este cauza a mii si mii de bunätäti. Crucea ne-a scapat de rätäcire. Crucea a luminat pe cei ce sedeau in intuneric. Crucea ne-a impäcat cu Dumnezeu pe noi, care-I duceam räzboi. Crucea ne-a facut pe noi ai Säi, care-I eram sträini. Crucea ne-a adus pe noi aproape de El, care eram departe. Crucea este pieirea dusmäniei. Crucea este träinicia päcii. Crucea ne-a ajuns comoarä de mii si mii de bunätati. Datoritä Crucii nu mai rätäcim in pustietäti, cä am cunoscut adevarata cale; nu mai träim in afara palatelor impärätesti, cä am gasit usa; nu ne mai ternem de sagetile cele aprinse ale diavolului, ca am väzut izvorul. Datoritä Crucii nu mai suntern in vaduvie, cä am primit pe Mirele; nu ne mai ternem de lup, cä avem pe Pästorul cel bun. "Eu sunt Pästorul cel bun, spune Domnul''. Datoritä Crucii nu mai tremuräm in fata tiranului, cä mergem alaturi de Impärat.

Pentru aceste motive särbätorim Crucea când savârsim pomenirea ei. Asa ne-a poruncit si Pavel, sä särbätorim din pricina Crucii. "Sä präznuim, spune el, nu cu aluatul cel vechi ci cu azimle curätiei si ale adevärului". Apoi a adäugat si motivul: "Pentru cä Pastile nostru, Hristos, pentru noi S-a jertfit". Vezi cä Pavel ne porunceste sä präznuim din pricina Crucii, pentru ca Hristos S-a jertfit pe Cruce? Iar unde e jertfa, acolo este curatire de pacate, acolo-i impacare cu Stäpânui, acolo-i särbatoare si bucurie. "Pastele nostru, Hristos, pentru noi S-a jertfit".

- In vârful Crucii. Nou este jertfelnicul acestei jertfe, pentru cä si jertfa este noua si plina de mirare. Acelasi a fost, si jertfa, si preot. Jertfä, dupa trup, iar preot, dupa Duh. Acelasi a si adus, dar S-a si adus, dupä trup. Ascultä ca pe amândoua acestea le-a aratat Pavel: "Orice arhiereu, spune el, luat dintre oameni este pus de oameni". De aceea, trebuie sä aibä si el ceva de adus. Iatä, El Se aduce pe Sine. Iar in alt loc zice ca "Hristos S-a adus o datä jertfä, ca sä ridice pacatele multora. Se va aräta celor ce-L asteaptä spre mântuire". Iatä aici Pavel spune cä a fost adus, iar dincolo spune cä S-a adus pe Sine. Ai väzut cä a fost si jertfä, si preot, iar Crucea a fost jertfelnic?

- Dar pentru ce nu s-a adus jertfa aceasta in templu, ci in afara de oras si de ziduri?

- Ca sä se implineascä acele cuvinte care spun: "Cu cei färä de lege s-a socotit".

- Dar pentru ce a fost jertfit pe vârful Crucii, si nu sub un acoperis?

- Ca sa curateasca si väzduhul. Pentru asta a fost jertfit in vârful Crucii. Nu sub bolta acoperisului, ci sub bolta cerului. Când Oaia era jertfitä in vârful Crucii, atunci väzduhul se curäta, dar se curata si pämântul, cäci Sänge din coasta Lui picura pe el. Mai mult din aceastä cauzä nu S-a jertfit sub acoperis, de asta nu S-a jertfit in templul iudaic, ca nu cumva Iudeii sä tragä in folosul lor jertfa si nici sa nu se creada ca jertfa s-a adus numai pentru poporul acela. De asta S-a jertfit in afarä de oras si de ziduri, ca sä afli cä jertfa este universalä, ca jertfa este pentru tot pämântul, ca sä afli cä jertfa aceasta este o curätire universalä, nu una partiala, ca pe vremea iudeilor. Dumnezeu poruncise iudeilor sä lase la o parte tot pämântul si sä aducä jertfä si sa se roage numai intr-un singur loc, totmai pentru cä tot pämântul era necurat, din pricina fumului, a gräsimii arse si a tuturor celorlalte intinäciuni de la jertfele elenilor, aduse pe pämânt. Pentru noi, crestinii, insä orice loc a ajuns loc de rugäciune, pentru cä Hristos, prin venirea Lui, a curätat tot universul. De asta si Pavel, cu indräznire, ne indeamnä sä ne rugäm färä teamä pretutindeni, gräind asa: "Voiesc, dar, ca bärbatii sä se roage in orice loc, ridicând mâini cuvioase''. Ai vazut cä a fost curatit universul? Putem ridica mâini cuvioase pretutindeni, in orice loc, pentru ca tot pämântul a ajuns sfânt, mai sfânt decât Sfintele cele dinlauntru. Acolo s-a adus jertfä un miel necuvântätor, aici Mielul cel duhovnicesc. Cu cât jertfa e mai mare, cu atât mai mare si sfintenia. Pentru aceasta Crucea este sarbätoare.

II

Vrei sä afii si alta fapta a Crucii? Astäzi ne-a deschis raiul, incuiat de mai bine de cinci mii de ani. Da, in aceasta zi, in acest ceas, l-a adus Dumnezeu pe tálhar in rai, sävârsind doua fapte mari. Una, cä a deschis raiul, alta, ca l-a lasat pe tâlhar in rai. Astäzi ne-a dat nouä iaräsi patria cea veche, astäzi ne-a dus din nou in orasul cel stramosesc, astäzi a häräzit locul intregii firi omenesti. "Astäzi vei fi cu Mine in rai" i-a spus tâlharului Domnul.

- Ce spui, Doamne? Esti rästignit si pironit si fägäduiesti raiul?

- Da, räspunde Domnul, ca sä cunosti in Cruce puterea Mea. Crucea este un lucru de tristete. De aceea, ca sä nu te uiti la natura Crucii, ci ca sä cunosti puterea Celui rästignit, Domnul sävârseste pe Cruce minunea aceasta, care-I aratä, mai cu seamä, puterea Lui. A schimbat sufletul cel rau al tâlharului, nu atunci când a inviat morti, când a certat duhurile si marea, când a izgonit diavoli, ci acum, când era rästignit, pironit, ocärât, scuipat, batjocorit, tocmai ca sä vezi si dintr-o parte si din alta puterea Lui: pe Cruce a zguduit si toata zidirea si a despicat si pietrele, dar a atras la El si a cinstit si sufletul tâlharului, mai nesimtitor ca piatra. "Astazi vei fi cu Mine in rai!", i-a spus Domnul.

Da, Heruvimii pazeau raiul, dar El este si Stapânul Heruvimilor, sabie de foc se invârtea acolo, dar El are putere si peste foc si peste iad, peste viatä si peste moarte.

Cu toate cä nici un impärat n-ar vrea sä intre in oras aläturi de un tâlhar, sau chiar de un om de rând, totusi Hristos a fäcut asta si, când a intrat in patria cea sfântä, a avut aläturi de El si pe tâlhar. N-a dispretuit cu asta raiul, nici nu l-a fäcut de râs cu picioarele tâlharului. Dimpotrivä, a cinstit mai mult raiul. A fost o cinste pentru rai cä are un astfel de Stäpân, Care-I face vrednic chiar pe un tâlhar de desfätarea din rai. Când a bägat pe vamesi si pe desfrânate in impärätia cerurilor, n-a necinsüt impärätia cerurilor, dim-potrivä, a cinstit-o mai mult si aräta cä Domnul impärätiei cerurilor este atât de puternic, incât fäcea chiar pe desfrânate si pe vamesi asa de alesi, incât erau vrednici de cinstea si darul de acolo. Dupä cum pe un doctor il admiräm mai mult atunci când il vedem cä vin-dec si face sänätosi oameni cu boli de nevindecat, tot astfel este drept sä-L admiräm si pe Hristos când il vedem ca tämäduieste räni netämaduite, cä face asa de sänätosi pe vames si pe desfrânatä, incât ii aratä vrednici de ceruri.

- Dar ce lucru mare a facut tâlharul, ca dupä ce a fost rästignit pe Cruce sa dobândeascä raiul?

- Vrei sä-ti spun pe scurt bärbätia lui? Ascultä. Când Petru il tägäduia jos, atunci tâlharul il märturisea sus. Nu spun asta ca sä invinuiesc pe Petu, Doamne fereste!, ci pentru cä vreau sä arät marele suflet al tâlharului. Ucenicul n-a indurat amenintarea unei fete de rând, iar tâlharul, desi vedea oameni multi stând imprejur, strigând, hulind si batjocorind, totusi nu i-a luat in seama, si nici nu s-a uitat la päruta nimicnicie a Celui rästignit; cu ochii credintei a trecut peste toate, a läsat la o parte pierderile cele pline de umilintä, a recunoscut pe Stäpânul cerurilor si, cäzând inaintea Lui, l-a spus: "Pomeneste-mä, Doamne, când vei veni intru imparatia Ta''.

Sä nu trecem cu usurintä pe lângä tâlharul acesta. Nici sä nu ne rusinam sä ne fie invätator, de care nici Stäpânul nostru nu S-a rusihat sä-l ia pe el intâi in rai. Sä nu ne rusinäm sä ne fie inväaätor un om care s-a arätat vrednic de vietuirea cea din ceruri inainte de toti oamenii. Dimpotrivä, sä cercetäm cu deamänuntul fiecare faptä a lui, ca sa cunoastem puterea Crucii.

Domnul n-a spus tâlharului, ca lui Petru: «'Vino dupä Mine si te voi face pescar de oameni", nici nu i-a spus precurn celor doisprezece: «Veti sedea pe douäsprezece tronuri, judecând pe cele douäsprezece semintii ale lui Israel", dar, mai bine spus, nu l-a invrednicit deloc cu vreun cuvânt; nu i-a arätat o minune; nu i-a gräit un cuvânt despre imparätia cerurilor, nici despre lad; tâlharul nu L-a väzut inviind morti, nici izgonind draci si n-a väzut cä marea ascultä de El. Cu toate acestea L-a märturisit. L-a märturisit, cu toate cä celälalt tâlhar il hulea. Cäci celälalt tâlhar il hulea. Mai era rästignit cu El si un alt tâlhar, ca sa se implineascä cuvântul acela: "Cu cei färä de lege s-a socotit''. Voiau Iudeii sä-I intunece slava Lui si-L defäimau pe cât puteau, dar adevärul strälucea de pretutindeni si crestea tocmai prin piedicile ce I se puneau. Asadar, celälalt tâlhar il hulea.

Ai väzut tâlhar si tâlhar? Amàndoi pe cruce, amândoi dintr-o viatä de tâlhar, amândoi dintr-o viatä plinä de räutäti, dar nu amândoi cu acelasi sfârsit. Unul a mostenit impärätia, celälalt a fost trimis in iad. Tot asa si ieri. Ucenici si ucenic: Iuda si cei unsprezece. Cei unsprezece spuneau: "Unde voiesti sä-Ti gätim sä mänânci Pastele?'', iar Iuda pregätea vânzarea si zicea: "Ce voiti sä-mi dati, si vi-L voi da vouä". Aceia se pregäteau pentru slujire si pentru Dumnezeiasca impärtäsire, iar acela pentru vânzare. Tot a,sa si aici: tâlhar si tâlhar. Unul il ocära, iar celälalt I se inchina; unul il hulea, iar celalalt il läuda si tinea de räu pe hulitor, zicând: "Nu te temi tu de Dumnezeu? Cäci noi primim cele cuvenite pentru faptele noastre''.

III

Ai vazut indraznirea tâlharului? Ai vazut indraznire pe cruce? Ai vazut câta intelepciune in timpul osândei si câta evlavie in timpul chinului? Nu e oare de mirare ca mai era constient, ca mai era cu mintea intreagä când piroanele erau infipte in el? Dar nu numai ca era constient, ci mai mult incä, nu se ingrijea de el, ci de altii; a ajuns invatator pe cruce; l-a certat pe tovarsul sau si i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu?". Nu lua aminte, ii spune el celuilalt tâlhar. la tribunalul cel de jos. Este un alt Judecator, nevazut. este un alt tribunal, drept si nepartinitor. Nu te uita, dar, ca a fost osândit jos. Sus nu este asa. Aici, in tribunalele acestea de jos, dreptii sunt osânditi, nedreptii scapä, vinovatii - eliberati, iar nevinovaltii, pedepsiti. Judecatori, cu voie sau fara voie, de multe ori gresesc când judeca, sau se inseala pentru cä nu stiu de partea cui e dreptatea, sau dau hotarari nedrepte, cu bunä stiinta, pentru ca sunt cumparati cu bani. La tribunalul de sus nu se intâmpla asta, ca Dumnezeu este judecator drept, iar judecata Lui ca lumina iese si nu-i umbrita nici de intuneric, nici de nestiinta.

...