II.

Matei-Voda, "nepotul lui Basarab", care amintia astfel in titlul sau domnesc chiar, o coborare din vechiul Basarab Neagoe, a cautat sa mearga pe urmele acestuia, imbogatind numarul frumoaselor cladiri de biserica si manastire din tara. Cronica munteana, care cuprinde, cu privire la Domnia lui, multe notite contemporane, insira lacasurile care i se datoresc. La Campulung, a prefacut vechea manastire domneasca "a Negrului-Voda", adeca a lui Nicolae Alexandru Voevod, cel ingropat intr’insa, manastirea pe care un cutremur o daduse jos in Iulie 1628; e cea dintaiu ctitorie a lui, facuta de la 1635 la 1636, prin ingrijirea boierului din Cornateni, Socol. Se pare ca biserica din Pitesti pe care a inaltat-o e Precista Veche, fara inscriptie astazi, caci alta biserica mai batrana, Sf. Gheorghe, spune prin pisania ei pastrata ca are drept ctitor pe Constantin-Voda, celalt Basarab, urmasul lui Matei; langa oras, Aga Buliga facu schitul care-i poarta numele, acelasi Lupu Buliga, din Severin, mort, in lupta de viteaz la 1655, caruia i se datoreste si manastirea Topolnita din partile Mehedintului. La Targoviste, facand din nou cetatea si Curtile domnesti, Matei s’a ingrijit sa aduca in stare buna si biserica de pe langa Curte, biserica in care si-a ingropat fiul adoptiv, tot Matei, ca si Doamna, Elina – supt un stralucit monument de marmura, sapat in Ardeal, - si in care el insusi si-a gasit cel d’intaiu loc de odihna.

A treia biserica targovisteana, pornita din evlavia marinimoasa a unui Domn, e Sf. Constantin si Elena, inaltata de Matei la 1650. A patra biserica domneasca din oras, Sfanta Vineri, are in ea mormantul ctitoriei de-a doua, Doamna lui Constantin-Voda, Balasa, care a fost, ca si Doamna Elina, "a multe moaste ale sfintilor impodobitoare, saracilor miluitoare, credintii dereapte ramnitoare si lucrure scumpe pururea lucratoare si a toata saracimea, oameni patimas, ca o destoinica ajutatoare". Ea facu aici casele unui adapost pentru saraci, precum altul fusese facut la Simidreni, iar un al doilea, "de’nnaintea portii bisericii din manastirea de la Arges", inca din zilele lui Neagoe. Domnul moldovenesc din vremea lui Matei, Vasile Lupu, adaugi o noua biserica domneasca, a Stelei, numita astfel dupa vechea zidire a negustorului cu acest nume.

Luati inainte de aceste exemple, boieri, ostasi, negustori isi cheltuira agonisita pentru cladiri bisericesti. Dimitrie Buzinca Stolnicul a lasat astfel biserica Sf. Dumitru din Targoviste; Radu Varzarul o biserica a Varzarului, daramata daunazi; capitanul de Sarbi Misco e pomenit in inscriptia dela Sf. Nicolae Simuleasa; la 1645 un iuzbasa de fustasi ingrijia, pentru Domn sau vre-un boier mare, lucrul la Biserica Targului, in acelasi oras. Socol insusi va fi impodobit macar, daca nu ridicat din temelii, acea biserica din mahalaua Targovistii, in care membri din neamul lui se astrucau inca de la inceputul veacului, si el e ctitorul bisericii, azi daramate, din Razvad.

Mai departe, biserica Sfantului Nicolae a Vornicului Manea fu facuta din nou de cei doi soti domnesti, in 1653. Si Sfintii Voevozi, ai careia "raposati ctitori ei nu sa stie cine sant", trebuie sa fie din aceiasi vreme. Mitropolia fu acoperita de Matei a doua oara cu plumb; poate de la el sa fie si basele crucilor de pe turnuri, in forma de turban, care zac astazi aruncate. Se poate zice astfel ca Matei-Voda, care a indragit Targovistea, stand in cuprinsul ei intarit mai bucuros decat in Bucurestiul slobod, care se gasia supt amenintarea Turcilor din Giurgiu, a fost marele ctitor monumental al vechii resedinti domnesti.

In Ploiesti, targ nou din vremea lui Mihai Viteazul, biserica domneasca e darul lui Mihai-Voda; prefacuta de niste negustori de pe la jumatatea veacului al XVIII-lea, ea dainueste si pana acum. Episcopia din Buzau fu zidita din nou de Matei, la 1649, "dupa ce mai intaiu au daramat din temelie pre cea veche, facuta de stramosii sai", - deci de Neagoe Basarab -, "arsa si stricata de navalirile varvaricesti", - de sigur pe vremea navalirilor tataresti din vremea lui Mihai Viteazul, care fu silit sa creeze o a doua Banie, de Rasarit, a Buzaului si Brailei, pentru apararea acestei margeni. Tot vechiul Serafim episcopul, - acuma urmas al lui era Stefan, ajuns apoi Mitropolit, care urmase si el lui Efrem Trufasel, - e insemnat in inscriptia celei din urma recladiri ca "incepator acestui Scaun". La Gherghita, veche resedinta domneasca din veacul al XV-lea, iar acum targ de ostasi, de Rosi de tara, cari erau meniti sa apere acelasi hotar de catre Moldova, in 1641 se mantuia o cladire, inchinata Sfantului Procopie luptatorul, ingrijitor fiind Capitanul Iancu. Si biserica din Tarsor, care avu cam aceiasi soarta cu Gherghita, capata ca nou ctitor pe darnicul Voevod, a carui pomana a fost innoita dupa douazeci de ani de catre urmasul lui, Antonie-Voda.

In Bucuresti Matei ar fi adaus la bisericile domnesti mai vechi, a Curtii, a lui Mihai-Voda, a Radului-Voda, - din care doua erau manastiri, - biserica Sarindarului, si ea cu egumen, biserica-manastire astazi desfiintata, fara a se pastra macar piatra lamuritoare de de-asupra usii; Sarindarul lipseste insa din insemnarea zidirilor lui Matei pe care o cuprinde cronica terii. Plumbuita, langa orasul de Scaun, a fost inoita de dansul. La Slobozia lui Ienachi, - orasul Sloboziei -, care inca de pe atunci, supt Matei-Voda, ajunsese a fi un loc de targuieli in margenea Baraganului, se zidi iarasi o biserica domneasca, a carii inscriptie n’a fost culeasa inca si publicata; stapanul mosiei fusese Ienachi, ziditorul manastirii Sf. Sava din Iasi.

In Craiova, mosia celor de un sange cu Domnul bogat in ctitorii, a Craiovestilor de pe vremea lui Neagoe-Voda, Matei inoi "biserica domneasca", adeca biserica acelorasi Craiovesti, Sf. Dumitru, care a fost data la pamant si scandalos refacuta in zilele noastre. Pe locul unde Mihai-Voda isi avuse lagarul de observatie impotriva Turcilor, la Caracal, ajuns astfel un targ pentru mosnenii din partile Romanatilor, Matei facu niste curti, ale caror ruine se arata inca, si o biserica, pe temeliile aceleia care fusese zidita mai de mult, de Banul Barbu, a carui stapanire se intindea si pana aici; e biserica altui sfant de oaste, Sf. Gheorghe.

Apoi, la tara, pe campul luptei de la Calugareni, la care va fi luat parte si el, in tinereta, Matei orandui sa se faca o biserica, chiar langa zidul unde s’a hotarat norocul; nimic n’a mai ramas insa din ea. In margenea unuia din lacurile judetului Ilfov, rasari prin jertfa lui de bani manastirea Caldarusanilor, care-i poarta inca inscriptia de amintire. Tot in ses, la Plataresti, ctitoria lui se pastreaza inca; alt mucenic ostas, Sf. Mercurie, are aici hramul. In margenea Moldovei, el aminti la Maxinenii din Ramnicu-Sarat locul unde "a tabarat prea malul Siretului", inlocuind o biata cocioaba "de nuiale si lipita cu lut" printr’o frumoasa biserica de piatra, a carii soarta n’o mai stim astazi, cand i s’a desfacut ingrijita inscriptie in cinstea Sf. Ioan Botezatorul, care se pastra in micul Museu bisericesc din Sinaia. Cu prilejul acestui razboiu impotriva vecinului celui rau din Moldova, oastea lui Matei, "Ungurii si Muntenii" pustiind, "ca si paganii Tatari", prada schitul intemeiat de calugarul Partenie de la Bisericani, la Babe, pe raul Putna; Matei se cai pentru acest pacat facut pe ostasi cari mergeau supt steagul lui, si el ajuta deci pe Partenie sa faca alt schit, "supt muntele Zboina, pe raul Dobromirului", cu cheltuiala calugarului insusi si a mosneagului Negrea din Vrancea, ba chiar cu ajutorul "Tarului muscalesc", - intaia pomenire a inrauririi religioase, prin pomeni mari si dese, a Rusilor din Moscova. Pe la 1640 biserica schitului Sovejei era gata, dar Matei lua asupra-si a o face si mai mare, acum cand se impacase cu Vasile Lupu, si astfel, "pe un loc vrancean" al Moldovei, supus "prea-iubitului sau frate", dusmanul de ieri si de mane, facu el la 1644-5 acea manastire a "Dobromirii din Soveja" care sta pana astazi.

In muntele principatului sau, Matei zidi manastire mare si frumoasa, cu un puternic turn de clopote si de straja, la Brebul Prahovei, ispravita la 1650; biserica fu incredintata celui d’intaiu egumen, Vasile, - poate acel ce se afla la Plataresti in 1646 -, de catre ispravnicul de capetenie al zidirii, capitanul Mogos; sfinti purtatori de sabie, "cele fara de trup puteri" ale arhanghelilor, Mihail, Gavriil, Azrael sau Ozriil si Rafail, au paza lacasului. La "Negoiesti, pre apa Argesului", se aminteste iarasi o manastire a lui Matei; satul se afla in judetul Arges, dar pana acum n’avem stiri precise asupra bisericii de acolo, care-si va fi pierdut chiliile calugarilor disparuti.

Grija cea mai mare a avut-o insa, fireste, Matei pentru Oltenia lui. Aici inoieste el biserica facuta de Craiovesti la Brancoveni, leaganul sau insusi si mosia sa de capetenie; la dansa se lucra in anii de pribegie si lupta ai ctitorului, si turnul cel mare de la poarta, asemenea cu acel de la Brebu, aminteste stilul obisnuit supt Matei Basarab, care, in ceia ce priveste aceste puternice tunuri de la intrare, se inspirase de la acela, vechiu si vestit, din Campulung. In ses, el mai zideste o manastire la Sadova, iar in munte, - pe langa Gura Motrului, prefacuta inlauntru – isi face in Arnota un lacas de ingropare, ingusta cladire umbroasa, pe un varf de muncel, cu pridvor inchis si zimti de caramida scoasa cu unghiul in afara: aici se si vede mormantul, sapat in marmura, cu o pompoasa inscriptie slavona in stil inalt, al ziditorului, langa care, jos pe pamant, e piatra tatalui sau. Strehaia, alta ctitorie a Craiovestilor, e facuta din nou de Matei, care-si simtia parca datoria de a inoi pretutindeni urmele neamului puternic si vestit pe care-l represinta. In sfarsit, in forma ei d’intaiu, manastirea "dintr’un Lemn" a fost ridicata din nou, de piatra, cu tot numele mostenit de la un umil lacas mai vechiu, tot de Matei, cel mai darnic dintre toti ctitorii de manastiri si biserici de pe atunci.

Si urmasul marelui Domn a cladit, mergandu-i pe urme. In sesul muntean, la Dobreni, se vede biserica inaltata de Constantin Basarab, fiind numai boier inca, in satul unde maica-sa Elena traise ca sotie de preot, destul de frumoasa pentru a robi pe Radu-Voda Serban. La Jitianu langa Craiova, - azi se zice: "Balta Verde" -, e ctitoare Doamna lui, Balasa, care dadu un sicriu stralucit, de metal lucrat, moascelor de la Bistrita. Si, in sfarsit, insasi viitoarea Mitropolie a Bucurestilor, al carii stil nu l-a schimbat esential reparatia de la sfarsitul veacului al XVIII-lea, e ctitoria acestui Constantin Basarab, care ar fi facut poate si mai mult daca infrangerea nu l-ar fi aruncat intr’o pribegie care-i dadu si ea prilejul de a reface biserica episcopala din Muncaciul Maramurasului, la 1661.

Pe langa bielsugul de zidiri pornite din marinimia evlavioasa al lui Matei insusi, boierii, mai saraci acum si mai ingustati in toate, zidesc mai putin decat marii boieri, bogati si aproape fara stapan, cari fac sa li se aminteasca numele in cladiri bisericesti de-a lungul veacului al XVI-lea. La Tintareni se ceteste in pisanie numele lui Mihai Cotofeanu; Bunea Gradisteanu cladeste in Dambovita manastirea care-i poarta numele. Laculetele se atribuie lui Matei insusi, de si nu e cuprinsa in lista din cronica terii.

Se mai aminteste biserica din Secuieni a Postelnicului Neagoe, ramasa in mare parte asa cum a fost la inceput. Curioasa cladire de la Balteni in Ilfov, al carii pridvor, mai tarziu, pe stalpi – inoirea de capetenie in aceasta epoca -, urmeaza in dreapta si in stanga, oprindu-se numai la rotunzimea stranelor, era insa mantuita pana la 1626 de unul dintre cei mai insemnati boieri pe cari Matei ii mosteni din epoca lui Radu Mihnea, - "Radu-cel-Mare", al calugarilor si acesta, - de Hrizea Vornicul-cel-Mare. In 1641-2 se ispravi biserica din Filipestii-de-targ, facuta de bogatul boier de vita constantinopolitana Constantin Cantacuzino Postelnicul si de ginerele acestuia, Dumitrascu Filipescu, ale carui case in ruina se si vad langa malul apei vecine. Ceva mai departe, inca din 1636, biserica de la Calinesti. Aceiasi ctitori ca la Filipesti inalta manastirea Marginenilor in locul uneia mai vechi, a boierului Draghici. Udriste Nasturel, fratele Doamnei, cladeste biserica, ajutand si aceasta sora a lui, in 1644, la Fierastii din Ilfov. Se pare in sfarsit ca Mitropolitul Stefan a cheltuit cu biserica Adormirii in satul Costestii, unde el se nascuse ca fiul satenilor Dimitrie si Dimitra.