PARTEA a V-a.

La 1618, Mitropolitul Matei al Mirelor indemna pe Grecii sai sa nu abuseze de ospitalitatea romaneasca. Peste cateva luni izbucnia in Tara-Romaneasca rascoala impotriva acestor oaspeti din Rasarit, si ea atinse si pe clerici, jertfindu-se cu cruzime invatatul episcop al Monembasiei, Ierotei. Cu numirea ca Domn a lui Gavril Movila, patimile parura a se potoli, si un Radu Mihnea, un Alexandru Coconul, apoi chiar Alexandru Ilias, intors in stapanirea din care fusese izgonit cu rusine, in sfarsit Leon-Voda Tomsa, - un Roman cu totul grecisat, avand de sotie o Levantina de lege ortodoxa, Doamna Victoria, care a daruit o frumoasa icoana imbracata cu argint manastirii de maice Viforata de langa Targoviste, - venira cu obisnuitul alaiu de Greci, pe cari-i vor fi asezat si pe la manastiri ca egumeni. Cunoastem astfel pe un Partenie, "care a fost episcop de Prespa", egumen la Snagov, egumen numit pe viata la 1628; pe "Vladica Macarie" care statea in 1629 la Dealu.

Se adaugi o politica financiara nedibace, care facea pe boierii din treptele mai de jos strangatori cu raspundere ai darilor, si apoi neastamparul Olteniei, ca si dorinta de a stapani a boierimii mai in vrasta, deprinsa cu razboaiele, care aduceau glorie si prada, ale lui Mihai Viteazul, - oastea lui de 50.000 de oameni era pomenita cu mandrie si durere. Astfel o sama de boieri trecura in Ardeal, pribegire care prevestia o schimbare de Domnie. Dusmanii, adapostiti acum peste munti, ai lui Leon-Voda "Grecul" vorbiau, pentru a-si indreptati mai bine fapta si planurile, mai ales de numarul mare al Grecilor cari impanasera, pe langa dregatoriile mai marunte, dar producatoare de venituri bune, si clerul muntean, impotriva hotararilor luate de Mihai-Voda.

Astfel Leon fu silit a strange el, Constantinopolitanul prin crestere si inrudire, un mare Sfat de obste, cu "boiari mari si mici si rosii si mazali si toti slujitorii", impotriva "Grecilor tarigradeni", de cari, dupa indemnul pribegilor, se plangea tara. Tema era "niste lucrure si obiceiure reale ce s’au fost adaos de oameni striini in tara Domnii Mele, care obiceaiure nimenelea nu le-au mai putut obicini". S’au gasit de vina Grecii camatari si uneltitori, "Grecii straini" – nu neamurile impamantenite, ca al Cantacuzinilor, prin inrudire si indelungata petrecere intre Romani -, cari "precupesc" si tulbura toate. Printr’o "legatura si juramant mare", savarsindu-se ceremonia afuriseniei de noul Mitropolit Grigorie, un Roman, pus poate chiar de Leon, caci pastoria lui incepe la 1629, si de episcopii Teofil de Ramnic si Efrem de Buzau, amandoi de acelasi neam cu Mitropolitul, - se hotari scoaterea vinovatilor si intoarcerea "legilor si obiceaelor bune" de la "Domnii batrani ce li se fericeaza viiata lor". Pe cand Rosii, scutiti de orice dijma, aveau sa deie numai cate 40 de ughi – nu galbeni, ci lei, cred, - in doua rate, la Sf. Gheorghe si la Sf. Dimitrie, de fiecare "cal", adeca unitate de cavalerie, cuprinzand mai multi oameni, birul "popilor" era hotarat la 60 de ughi pe an. Suma e mare si face sa se inteleaga cat li se lua de pe spinare in vremea abusurilor acum afurisite, cand dadeau, pe langa darile ce apasau pe omul de rand: "bir de luna, galeata cu fan, bou, oaie seaca, cal, miere, ceara", si dari speciale, "imprumutul" si "banii de cununie".

Calugarii straini, "cari au cumparat manastirile de le-au facut metoase, ca sa li ia venitul, sa-l scoata de in teara, si arginturile, si mosiile", vor fi inlaturati, aducandu-se in locul lor "calugari rumani, cum au fost de veac", cari-si vor da sama de averea incredintata lor.

Se lua in acelasi timp masura, foarte insemnata, de a nu se mai capata cu simonie nici eparhiile: "Mitropolia, episcupiile, egumeniile sa nu se schimbe pre mita, ce sa fie pre sobor". Patriarhul nu va mai "tremite aicea in teara nici episcop, nici egumen". Tara va pastra drepturile ei stravechi de alegere, Biserica tarigradeana fiind indatorita a lua numai cunostinta de ceia ce s’a facut in sobor si a intari pe ales: «Prea cine va aleage teara si Sfatul Vladica sau egumen, acela sa fie, [ci] numa sa tremita la Patriarhul, sa dea blagoslovenie, cum au fost de veac». Aceiasi reactiune ca a lui Anastasie Crimca si a lui Miron-Voda Barnovschi in Moldova.

Era prea tarziu insa: Leon cazu, si prin rascoala Matei Aga din Brancoveni capata Domnia, inlaturand pe Radu, fiul lui Alexandru Ilias, numit si sprijinit cu armele de Turci. La Poarta, unde merse pe la inceputul anului 1632, el se indreptati tot prin pradaciunile Grecilor cari "au spart gradina Imparatului cu jahurile si cu toate rautatile".