Petrecerea Patriarhului Teofan in Moldova se vadeste si altfel.Datina inchinarii d manastiri romanesti catre Locurile Sfinte era mai veche, inca din ultimii ani ai veacului al XVI-lea. Supt Eremia Movila se inchinase Secul sau "Xeropotamul", Xeropotamului din Athos, - refacut de Lapusneanul cel batran -, de catre Nistor Ureche si aotia lui, ctitorii noului lacas. Si alta zidire a lui Nistor Ureche, biserica Sf. Vineri sau Sf. Paraschiva din Iasi, astazi daramata, a fost inchinata inca de la intemeierea ei, si anume calugarilor de la Muntele Sinai. Domnul insusi nu inchina Sucevita sa, dar face daruri "lavrei celei mari a Sf. Atanasie din Athos", facuta din nou si inzestrata cu o icoana imbracata in argint de la Neagoe-Voda.

La 1606, in Domnia aceluiasi Ieremia, care nu era totusi un sprijinitor al rosturilor grecesti, Ana, vaduva Logofatului Ioan Gole, si liul ei Mihail inchinau manastirea lor, zisa "a Golii", catre alta lavra de la Sf. Munte, Vatopedul. Domnul insusi crezu de cuviinta sa intareasca aceasta legatura, parasind, in acelasi timo, unele din drepturile sale asupra manastirii, care era sa recunoasca de aici inainte alt stapan. Pe vremea Movilestilor trecu in atarnarea de Muntele Sinai si manastirea lui Balica Hatmanul, "ce este la Galata langa targul Iasilor, unde este hramul Sveti Arhangheli Mihai; si Gavriil si alti fara de trup puteri", adeca viitoarea "Frumoasa" din jos de Galata,- manastire prefacuta de Ieremia-Voda, de fratele lui, Simion, si de Balica tanarul, adaugindu-se si ajutorul de la Nistor Ureche si sotia sa, Mitrofana.

Inca de la 1614-5, Radu, care prefacuse cu totul biserica de langa Bucuresti a tatalui si bunicului sau, manastirea zisa a "Radului-Voda" dupa acest nou si mai insemnat ctitor – biserica se pastreaza si pana azi, dar cu totul schimbata, cuprinzand in ea frumosul mormant de marmura, cu inscriptie romaneasca, al lui Radu -, o inchina, ca semn de recunostiinta pentru ingrijirea si invatatura ce-i dadusera calugarii de la Ivir, in tinereta, acesteilalte manastiri athonice; actul de danie e datat 10 Februar 1613. Si poate ca de atunci chiar se inchina manastirilor "de pe culmi", in Tesalia, Meteora, manastirea Golgotei sau "Gorgotei", facuta din nou de un Nicolae Vistierul din Ianina.

Cand Teofan se gasi in Iasi, Radu-Voda se gandi a-i da una din manastirile terii. Aici insa el n’avea, si n’avu nici pe urma, o ctitorie a sa, caci in zilele lui se facu numai, dupa un plan mai vast, biserica manastirii Sf. Sava, de catre Marel Postelnic Ianachi, nepotul lui Skarlatos a carui fiica a fost maritata dupa Alexandru-Voda Coconul, la 1625,- mester fiind un Grec, Gheorghe din Constantinopol, si egumen un altul, din Cipru, Ierotei. Alese, din acelea ale inaintasilor sai, Galata lui Petru Schiopul, cea mai bogat inzestrata probabil din toate, si, aducand inainte reaua gospodarie a egumenilor de pana atunci, "slabiciunea si saracia" acestui lacas domnesc cu atatea mosii si alte danii, risipa trapezariei si a chiliilor, imprastierea odoarelor, a odajdiilor, instrainarea pamanturilor, o harazi, la 25 Mart 1617, Patriarhiei Ierusalimului, de la care se astepta o mai mare ingrijire si un mai aspru control; Patriarhia era sa primeasca in fiecare an prin Mitropolitul Moldovei prisosul venitului asupra cheltuielilor. Alexandru Coconul, fiul lui Radu, inchina Clocociovul manastirii Cotlumuzului de la Athos. Miron-Voda Barnovschi va lega de Sfantul Mormant biserica facuta de dansul la Iasi (1628).

Cam in acelasi timp, Gavrilas Movila, Domnul muntean, care se sui in Scaun la 1618, inchina Patriarhiei de Alexandria manastirea Stanestii din Valcea, a Buzestilor. Si el daruia o manastire asupra careia n’avea, personal sau prin mostenire, dreptul de ctitorie; dar stim ca mostenitorii lui Radu Buzescu se invoira la acesta danie, sau, cum se spusese in curand, dupa grecescul άφιέρωσιе, afierosire. Constantin-Voda Basarab intareste mai tarziu, tot asa de putin drept, aceasta manastire.

Tot pe atunci a trebuit sa treaca alta fundatie a Buzestilor, Caluiul din Romanati, catre Patriarhia de Constantinopol, tot in vederea arhiereului de o exceptionala insemnatate care tinea carja, Tot la inceputul acestui secol al XVII-lea, si biserica lui Aron-Voda, langa Iasi, ajunse, cum s’a aratat si mai sus. In atarnare de manastirea Prodromului de la Sozopole apoi de aceia din Chalke, in Insulele Principilor, langa Constantinopol.

In astfel de imprejurari, intelegem de ce Mitropolitul Crimca, pe care acest nou curent, care folosia moral si material Grecilor din toate unghiurile Rasaritului, il ingrijia, luase masuri inca de la inceput, - in 1620 -, ca Dragomirna lui sa nu aiba aceiasi soarta: "Marturisim cu aceasta scrisoare a noastra, cand se va intampla vre-odata sfintei manastiri dupa moartea noastra vre-o nevoie, cale-l va alege Dumnezeu sa fie Domn in tara Moldovei, sa nu cuteze cineva din Domnii ctitori sau din boieri sau din rodul nostru a inchina (поклонити) Sfantului Munte sau Ierusalimului, ori a da manastirea noastra supt puterea vre unui Patriarh, ori vre unui Mitropolit, ori a scoate pe calugarii din tara Modovei, ori a arandui egumen din manastire straina, ci sa aiba a lasa mai sus zisa sfanta manastire in toata pacea si neclintita in veci", cazand blastem asupra capului acelui care ar face impotriva, blastam arhieresc intreit, cu "anaftema" si "maranafta", de care nu pot sa scape nicicand sufletele. In acest strigat de dureroasa ingrijorare al unui Roman cu dragoste de tara lui si de datinile ei osebite in religie ca si in alte ramuri ale vietii se cuprinde singura protestare a calugarimii de tara impotriva elenismului, care inainta biruitor.

Anastasie statea ascuns in Dragomirna cea cu portile ferecate impotriva navalirii strainilor, cand, in Mart 1621, supt Alexandru Ilias, sfatuit si ocrotit de Grecul Minetti, Patriarhul Teofan se intorcea din cele doua Rusii, in care poruncise deopotriva ca restaurator al ortodoxiei: din Iasi, la 21 ale lunii, el scria lui Filaret, Patriarhul slav, pus de dansul in Moldova, in Scaunul creat de Constantinopolitanul Ieremia, pentru a-i vesti ca a scapat de dusmanii cari voiau sa-l prinda si se afla acum dincolo de hotarul puterii latinilor prigonitori.

Acest spirit, al cuceritorilor in puterea drepturilor ierarhice si puritatii de dogma, a culturii si a traditiri, iesise invingator din scurta lupta cu un popor care, pe aceasta vreme, nu mai stia sa se impotriveasca la niciun fel de cotropire. Reforma in stilul lui Teofan nu zabovi deci nici in Modova; Radu Mihnea n-o indeplini, dar ea vine supt urmasul acestuia -, urmas si in ceia ce priveste indreptarea politica -, Miron Barnovschi, "Barnoveanul", ginerele lui Radu, care Miron purta totusi si numele, indreptatitor de Domnie, al Movilestilor, ce i se cuvenia dupa mama, si avea legaturi stranse cu neamurile cele mari ale vechii Moldove.

Barnovschi si mama-sa, Elisaveta, au fost si ctitori de manastiri. Lor li se datoreste biserica din Iasi, pe vremuri inconjurata de chilii, care poarta numele acestei familii si, daca si-a schimbat forma, cuprinde inca un aier, cu inscriptie greceasca, de la intemeietori. Miron-Voda a inceput sa ridice biserica Sf. Ioan Botezatorul, pe care o lasa neispravita si care nu se putu inalta asa cum o dorise ctitorul. La Barnova, el a fost ctitorul cel d’intaiu, si stilul bisericii aminteste epoca lui. Si in Toporautii Bucovinei, alt Scaun al neamului sau, se vede o biserica facuta de dansul. In muntii Neamtului el cladi lacasul singuratec de inchinare al Hangului, si cu cheltuiala lui se ispravi si Dragomirna si biserica moldoveneasca din Liov, la care se lucra din zilele celui d'i’taiu Domn din neamul Movilestilor.

Unul din boierii Moldovei in acest timp, Hatmanul Nicorita, facu, pe o inaltime care stapaneste Iasul intreg, biserica pentru pomenirea lui, pe cand tovarasul sau de dregatorii, Costea Bucioc, inadia la Rasca un pridvor inca din vremea lui Constantin Movila si a lui Radu Mihnea. Am vazut ca, dintre aceste manastiri, una singura, a lui Barnovschi din "dricul Iasului", a fost inchinata chiar de la inceput, si anume tot Sfantului Mormant, de ctitorul ei domnesc, "la luminatul si Sfantul Mormant al lui Hristos".