Inca fiind Mihai Vteazul in Iasi, la 2 Iunie 1600, se deschise sinodul pentru caterisirea episcopilor moldoveni fugari, cari erau priviti ca rasculati si tradatori fata de Domnia cea noua. Afara de batranul Mitropolit Nicanor, scos anume pentru aceasta din manastirea lui, Agapia, si de Petronie de la Muncaciu, erau toti prelati greci, Patriarhul Nectarie de Ohrida, Mitropolitul de Tarnova Dionisie, Gherman al Cesareii lui Filip, Teofan de Vodena si Efrem de Hebron.

Sinodul tinu sama de uneltirile lui Ieremia pentru a da Tara-Romaneasca fratelui sau Simion, de dreptatea causei lui Mihai, de tradarea fatisa a Vladicilor, de refusul lor de a se intoarce, chiar dupa ce Mihai ii rugase de aceasta, prin protopopul Moldovei, cel mai mare in rang dintre clericii ramasi in tara, Teodor. Se hotara, potrivit cu canoanele, ca ei "sant cazuti din Scaunele lor si neiertati": Dionisie, fiind si exarh patriarhal in Bulgaria, capata invoirea de a proceda la alegerea altor episcopi, cu obisnuitul sobor de arhierei.

Mitropolitul tarnovean, care si iscaleste ca "vechil al Moldovlahiei", nu zabovi. Filotei fu ales pentru Husi, iar pentru Radauti Anastasie. Care nu e cel care fusese pana atunci egumen de Galata, caci acela murise in alaiul de pribegie al lui Petru Schiopul, ci viitorul Mitropolit moldovean, caligraful si ctitorul de manastire Anastasie Crimca. La 15 si 19 Iunie 1600 ei jurau credinta lui Mihai, fiul acestuia, Nicolae-Voda Petrascu, si luau, in juramantul lor, indatoriri care nu erau poate in obiceiul terii pana atunci. Vladicii aveau sa recunoasca cele septe soboare pentru "dreptele dogme", sa "pazeasca prvila si sfintele porunci cele de demult"; nu vor primi niciodata mita si nu-si vor calca datoriile nici de frica "Imparatului, nici a Domnului", fie si supt amenintarea cu moartea.

Dionisie ramase cu ei, nu numai ca vechil, ca pana atunci, ci ca "presfintit domn si Vladica Mitropolitul sfintei Mitropolii, de Dumnezeu pazite, a cetatii Sucevei si a toata tara Moldovei". Mitropolitul Cesareii statea langa el la judecata, si se pare ca Ioan de Husi, care nu fu inlocuit, fagaduise a se intoarce. Egumenul Atanasie de Bistrita si alti calugari nu se sfiau a veni inaintea lor pentru marturisiri.

Cand, peste putina vreme, Mihai pierdu Moldova, Dionisie trbui sa plece din tara. El se alipi pe langa Radu-Voda Serban, noul Domn al Terii-Romanesti, si in fruntea marturilor testamentului facut de acest Domn ca pribeag la Viena, in ziua de 28 Februar 1620, se afla "Dionisie Paliolog, Mitropolitul de la Tarnov"

Anastasie isi astepta vremea pentru a intra statornic in ierarhia moldoveneasca. Filotei apare ca "fost episcop", insarcinat sa faca o hotarnicie la Sihla, in ziua de 21 August 1604. Pana la inceputul anului 1606, Teodosie Barbovschi, care se pricepea sa indrepte manuscripte slavone, lua locul lui Gheorghe Movila, care se stinse astfel cu cateva luni inainte de fratele sau Voda-Ieremia († 30 Iunie 1606), sau parasi Scaunul de arhipastor pentru a se adaposti la Scevita. Peste putin pleca din Scaun batranul episcop de Roman, - fost, se pare, si trecator Mitropolit, - Agafton, care avea inca de la 6 Maiu 1605 ca urmas pe Anastasie Crimca. Ioan, din partea lui, trecu atunci la Radauti, iar Scaunul deHusi fu capatat in sfarsit, dupa o lunga asteptare de pocainta, de catre Filotei.