PARTEA III-a

P O L I T I C A R E L I G I O A S A

MIHAI VITEAZUL

De la Constantinopol Mihai cere candva, prin Eftimie Mitropolitul, sa i se trimita o Pravila de canoane si una din cartile sfinte; acolo isi trimete el Mitropolitii pentru a fi sfintiti sau, cel putin, de acolo cere el intarirea lor dupa ce el i-a numit, pe temeiul unei alegeri, - cum se intalneste mai tarziu- , facuta de episcopii terii si de cei straini pe cari i se intampla a-i gazdui. El ajuta si alipirea mai stransa a Bulgarilor, pe cari voià sa-i ridice pentru Crestinatate, de Patriarhia din Constantinopol, care avea, nu numai in Capitala Imparatiei, dar si la Tarnova, la Sofia, la Cerven langa Rusciuc, la Sumla, la Lovcea, in sfarsit, Mitropoliti ascultatori de dansa, de neam grecesc.

Meletie Pigas, unul din cei mai mari printre clericii grecesti cu invatatura in acest timp, capata, fiind numit Patriarh de Alexandria, dar avand in grija Scaunul Constantinopolului, pe care’l parasi in curand, sarcina, din partea Sultanului, de a negocia pacea cu Mihai insusi, ca si ,apoi, cu Ardealul, si cu Imparatul, cap al ligii crestine pentru noua cruciata. De la 23 Maiu 1597 inainte, avem scrisori de la Meletie catre Domnul muntean, pe care el nadajduia sa-l poata castiga pentru prietenia cu Imparatul pagan al Rasaritului, de la care Meletie isi astepta inaintare si ocrotire. Corespondenta cu invatatul arhiereu grec urmeaza si in cursul anului 1598, avand de scop aceiasi intelegere statornica a lui Mihai cu Turcii. De fapt, Sultanul se alese cu pacea de care avea atata nevoie, iar loctiitorul de Patriarh al Tarigradului cu pomeni de mai multe sute de galbeni.

De la un agent imparatesc pe langa Mihai-Voda aflam ca el, in planul lui cel mare de a-si intinde puterea zdrobitoare asupra Balcanului intreg, avea intelegeri cu Mitropolitii din Filipopol si Sofia, Greci si ei. Cel de la Adrianopol veni chiar la Tarnova, unde statu douazeci de zile, asteptand ivirea noii capetenii crestine, cu aceiasi sete cu care ar fi asteptat "Ziua Judecatii".

Acolo la Tarnova tinea carja arhiereasca un Grec de neam mare, inrudit de curand si cu Cantacuzinii, Dionisie Rali, care-si zicea si Paleologul. Pe cand altii avura numai legaturi trecatoare cu Mihai, acesta se alipi de dansul dupa ce vazu ca navalirea in Bulgaria, fagaduita pentru anul 1597, nu se putu aduce la indeplinire. Din satul de langa Nicopol, de unde pandia sosirea Romanilor, el trecu, in Octombre, dincoace de Dunare, si intra in randul sfetnicilor obisnuiti ai Voevodului, in care nadajduia toata Crestinatatea rasariteana, gata sa se miste si sa mearga dupa steaua norocului lui. Si in cele sufletesti, Mitropolitul Dionisie fu duhovnicul aliatului sau politic. La facerea juramantului catre Imparatul al lui Mihai-Voda el era de fata, in Iunie 1598, impreuna cu "Eftimie arhiepiscup", un Roman, dar nu si cu ceilalti episcopi munteni; comisarii germani auzira din gura lui ca pravoslavnicii greci si slavi din Imparatia turceasca n’au gand mai drag decat al rascoalei mantuitoare. Trecand, in Octombre 1599, cu Mihai cuceritorul in Ardeal, el se impartasi, in noua credinta in Balgrad, de toata bunavointa, cinstea si increderea din partea acestuia; in lipsa Mitropolitului Eftimie si a noului Mitropolit ardelean facut de insusi Mihai, sau si in presenta acestora, el slujia inaintea Domnului, si, la Boboteaza, el il stropi, dupa datina, cu aghiasma. In gazduitorul sau el vedea un mare viteaz, dar pregeta sa mustre viata lui care nu tinea sama in toate de poruncile dumnezeiesti ale blandetei si curateniei. Pentru Imperiali, pe langa cari cauta cu orice prilej a se lua bine, el avea la indemana vorbe dulci si smerite, mari fagaduieli orbitoare si sfinte icoane din vremea lui Constantin-cel-Mare insusi. Fata de Eftimie, care statea bucuros la masa domneasca pana ce trecea peste orice margeni, Rali, un cleric sever si cu autoritate, facea o buna impresie si avea o mare inraurire.

Dar si alti arhierei greci se adunasera pentru a impodobi puterea lui Mihai-Voda in zilele lui de marire. Astfel, sinodul pe care acesta il face sa fie tinut in Moldova pentru alegerea unor noi Vladici in locul celor ce fugisera cu Eremia, e presidat, in Iunie 1600, de insusi Patriarhul Ohridei, Nectarie, care, iscalind, nu mai pune in titlul sau si terile noastre, ci-si zice numai "arhiepiscop al Iustinianei Prime, al Ohridei, a toata Bulgaria, al Serbiei si celelalte.

Un Mitropolit asiatic, Gherman de Cesareia lui Filip, iea parte la acelasi sinod. Pentru a se face numarul cerut de membri, sant de fata apoi un Mitropolit macedonean, de Vodena, Teofan, si unul venit tocmai de la Hebron, Efrem, care stia sa scrie slavoneste.

Pentru intaiasi data, pentru izbanda in razboiul purtat impotriva Turcilor ajungea un Domn roman sa aiba in jurul sau atatia represintanti ai Bisericilor rasaritene, cari infatisau si dorinta neamurilor crestine din acele parti de a-l vedea sosind in mijlocul lor pentru a inoi, intr’o forma oarecare, vechea viata libera din vremea Imparatilor "incununati de Dumnezeu". Ei statura in umbra steagului lui atata vreme cat vantul gloriei il facu sa falfaie, si apoi, incredintati ca nici de la Dunare, nici din Apusul german nu poate veni ca rasplatitor cineva mai tare decat Turcul, ei isi cautara iarasi rostul pe langa un stapan pe care-l urau pentru legea lui pagana, dar inca mai mult pentru si mai pagana lui lacomie nesatioasa.

Prin politica si arme nu eram in stare a strange in jurul nostru in chip statornic pe Rasariteni; Domnii cei mari, bogati si harnici din veacul al XVII-lea stiura sa-i castige insa pentru multa vreme prin celalt, si mai sigur, mijloc de inraurire, cultura.